Căsătorie
Definitie, sens si explicatie
1Căsătorie, casatorii, substantiv feminin Uniune legala, liber consimtita intre un barbat si o femeie pentru intemeierea unei familii. ♦ Trai comun intre soti, viata conjugala; casnicie. – Casator (invechit „sot” < casa1 + sufix -ator) + sufix -ie.
2Casatorie antonim: despartire, divort, divortat
3Căsătorie substantiv
1. (popular si familiar) capatuiala, capa-tuire. (- cuiva la ofiterul starii civile.)
2. mariaj, (livresc) matrimoniu. (A contractat o -.)
3. partida. (A facut o - buna.)
4. unire, (popular) insotire, luare. (Dupa - lor ...)
5. verifica cuvantul: cununie.
6. verifica cuvantul: in-suratoare.
7. verifica cuvantul: maritis.
8. verifica cuvantul: casnicie.
1. (popular si familiar) capatuiala, capa-tuire. (- cuiva la ofiterul starii civile.)
2. mariaj, (livresc) matrimoniu. (A contractat o -.)
3. partida. (A facut o - buna.)
4. unire, (popular) insotire, luare. (Dupa - lor ...)
5. verifica cuvantul: cununie.
6. verifica cuvantul: in-suratoare.
7. verifica cuvantul: maritis.
8. verifica cuvantul: casnicie.
4Casatorie substantiv feminin, art. casatoria, g.-d. art. casatoriei; plural casatorii, art. casatoriile
5Căsătorie -i f. 1) Conventie incheiata printr-un act de stare civila intre un barbat si o femeie, care si-au luat obligatia sa intemeieze o familie. A lua in -. A da in -. 2) Trai in comun al sotilor; casnicie. [Art. Casatoria; G.-d. Casatoriei; Sil. -ri-e] /a (se) casatori + sufix -ie