Deduce
Definitie, sens si explicatie
1Deduce, deduc, verb Iii.
Tranzitiv A deriva, a desprinde o judecata particulara din alta generala sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deductiei, din doua sau mai multe premise. – Din limba latina Deducere. Conform: (pt. sens) franceza d e d u i r e.
Tranzitiv A deriva, a desprinde o judecata particulara din alta generala sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deductiei, din doua sau mai multe premise. – Din limba latina Deducere. Conform: (pt. sens) franceza d e d u i r e.
2Deduce verb tr. a face o deductie. (< limba latina deducere, dupa franceza deduire)
3Deduce verb verifica cuvantul: scadea.
4Deduce verb (livresc) a prezuma, (invechit) a cunoaste. (Ce - de aici?)
5Deduce verb → duce
6A deduce deduc tranzitiv (concluzii) A desprinde prin deductie. /<lat. deducere
7Deduce verb Iii. tr.
A desprinde o judecata particulara dintr-o judecata generala; a trage o concluzie (pe calea deductiei). [P.i. deduc. / < limba latina deducere, conform franceza deduire].
A desprinde o judecata particulara dintr-o judecata generala; a trage o concluzie (pe calea deductiei). [P.i. deduc. / < limba latina deducere, conform franceza deduire].
8Deduce (deduc, dedus), verb – A trage o concluzie.
Format pe baza franceza deduire, plecindu-se de la duce. – Derivat deducti(un)e, substantiv feminin, din franceza deduction; deductiv, adjectiv , din franceza deductif.
Format pe baza franceza deduire, plecindu-se de la duce. – Derivat deducti(un)e, substantiv feminin, din franceza deduction; deductiv, adjectiv , din franceza deductif.