Deficient -ă
Definitie, sens si explicatie
1Deficiént, -ă, deficienti, -te, adjectiv Care are o insuficienta organica sau mintala. ♦ Care produce mai putin decat trebuie, decat e planificat. ♦ (Substantivat) Persoana lipsita de anumite facultati fizice sau psihice.
Un deficient mintal. [Pronuntat: -ci-ent] – Din franceza Deficient.
Un deficient mintal. [Pronuntat: -ci-ent] – Din franceza Deficient.
2Deficiént, -ă I. adjectiv in deficit; care produce mai putin decat trebuie.
Ii. substantiv masculin f. cel care prezinta o insuficienta mintala, motrice sau senzoriala. (< franceza deficient, limba latina deficiens)
Ii. substantiv masculin f. cel care prezinta o insuficienta mintala, motrice sau senzoriala. (< franceza deficient, limba latina deficiens)
3Deficiént adjectiv verifica cuvantul: defectuos.
4Deficient adjectiv m. (silabe -ci-ent), plural deficienti; f. singular deficienta, plural deficiente
5Deficient substantiv masculin, plural deficienti
6Deficiént2 -ta (-ti, -te) m. si feminin: Persoana care are deficiente. [Silabe -ci-ent] /<fr. deficient
7Deficiént1 -ta (-ti, -te) 1) Care vadeste deficiente (organice sau mintale); cu deficiente. Organism -.
Inteligenta -ta. 2) Care se caracterizeaza prin deficit; cu deficit. Recolta -ta. [Silabe: -ci-ent] /<fr. deficient
Inteligenta -ta. 2) Care se caracterizeaza prin deficit; cu deficit. Recolta -ta. [Silabe: -ci-ent] /<fr. deficient
8Deficiént, -ă adjectiv Care este in deficit, in pierdere, in paguba; care produce mai putin decat trebuie. substantiv masculin si feminin: Persoana cu unele defecte fizice sau psihice. [Pronume -ci-ent. / < franceza deficient, limba italiana deficiente].