Deliciu
Definitie, sens si explicatie
1Deliciu, delicii, substantiv neutru Placere deosebit de mare; desfatare. ♦ Figurativ (Familiar) Lucru, fiinta incantatoare. – Din limba latina Delicium, franceza Delice.
2Deliciu antonim: aversiune, oroare, repulsie, scarba
3Deliciu substantiv neutru placere mare, intensa; savoare; desfatare. (< limba latina delicium, franceza delice)
4Deliciu substantiv savoare. (-ul unei mancari.)
5Deliciu substantiv verifica cuvantul: delectare, desfatare, farmec, incantare, placere, voluptate, vraja.
6Deliciu substantiv neutru [-ciu pronume -ciu ], art. deliciul; plural delicii, art. deliciile (silabe -ci-i-)
7Deliciu -i n. 1) Placere mare si aleasa; desfatare; incantare. 2) fig.
Lucru sau fiinta incantatoare. [Silabe -li-ciu] /<lat. delicium, franceza delice
Lucru sau fiinta incantatoare. [Silabe -li-ciu] /<lat. delicium, franceza delice
8Deliciu substantiv neutru Placere mare, intensa; savoare; desfatare. [Pronume -ciu. / conform franceza delice, limba latina delicium].
9Deliciu (delicii), substantiv neutru – Placere, desfatare.
Limba Latina delicium (secolul Xix). – Derivat delicios, adjectiv , din franceza delicieux.
Limba Latina delicium (secolul Xix). – Derivat delicios, adjectiv , din franceza delicieux.