Denunța
Definitie, sens si explicatie
1Denunța, denunt, verb I. Tranzitiv
1. A aduce la cunostinta unei autoritati savarsirea unei infractiuni, a face un denunt. ♦ A pari.
2. A comunica oficial ca un contract, un act inceteaza de a mai fi in vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din franceza Denoncer, limba latina Denuntiare.
1. A aduce la cunostinta unei autoritati savarsirea unei infractiuni, a face un denunt. ♦ A pari.
2. A comunica oficial ca un contract, un act inceteaza de a mai fi in vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din franceza Denoncer, limba latina Denuntiare.
2Denunța verb tr.
1. a face un denunt. ♢ (familiar) a pari.
2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etcetera).
3. a indica, a demonstra. (< limba latina denuntiare, franceza denoncer)
1. a face un denunt. ♢ (familiar) a pari.
2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etcetera).
3. a indica, a demonstra. (< limba latina denuntiare, franceza denoncer)
3Denunța verb
1. a pari, a reclama, a spune, (popular) a vinde, (Mold., Transilvania si Maram.) a ponoslui, (invechit) a jelui, a vadi, (familiar figurativ) a aranja, a turna. (L-a - autoritatilor.)
2. verifica cuvantul: dezaproba.
1. a pari, a reclama, a spune, (popular) a vinde, (Mold., Transilvania si Maram.) a ponoslui, (invechit) a jelui, a vadi, (familiar figurativ) a aranja, a turna. (L-a - autoritatilor.)
2. verifica cuvantul: dezaproba.
4Denunta verb, indicativ prezent1 singular denunt, 3 singular si plural denunta
5A Denunța denunt tranzitiv 1) (persoane) A invinui printr-un denunt; a pari; a declara. 2) (tratate, acte etcetera) A declara in mod unilateral ca incetand de a fi in vigoare. /<fr. denoncer, limba latina denuntiare
6Denunța verb I. tr.
1. A semnala unei autoritati comiterea unei infractiuni; a pari.
2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etcetera).
3. A indica, a demonstra. [P.i. denunt. / < limba latina denuntiare, conform franceza denoncer].
1. A semnala unei autoritati comiterea unei infractiuni; a pari.
2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etcetera).
3. A indica, a demonstra. [P.i. denunt. / < limba latina denuntiare, conform franceza denoncer].
7Denunta (-t, -at), verb –
1. A aduce la cunostinta o infractiune. –
2. A rezilia unilateral un contract.
Franceza denoncer. – Derivat denunt, substantiv neutru, deverbal, prin analogie cu anunt; denuntator, substantiv masculin
1. A aduce la cunostinta o infractiune. –
2. A rezilia unilateral un contract.
Franceza denoncer. – Derivat denunt, substantiv neutru, deverbal, prin analogie cu anunt; denuntator, substantiv masculin