Descheia
Definitie, sens si explicatie
1Descheia, deschei, verb I.
1. Tranzitiv A scoate un nasture din butoniera, a face sa nu mai fie incheiat.
2. Reflexiv (Despre obiecte compuse din bucati; prin extensiune despre bucatile care alcatuiesc un intreg) A se desface din incheieturi. [Pronuntat: -che-ia. – Varianta: Deschia verb I] – Limba Latina Disclavare.
1. Tranzitiv A scoate un nasture din butoniera, a face sa nu mai fie incheiat.
2. Reflexiv (Despre obiecte compuse din bucati; prin extensiune despre bucatile care alcatuiesc un intreg) A se desface din incheieturi. [Pronuntat: -che-ia. – Varianta: Deschia verb I] – Limba Latina Disclavare.
2A descheia antonim: a incheia
3Descheia verb (Ban. si Transilvania) a (se) deschiotora, (Moldova) a (se) dezbumba. (A-si - nasturii; a se - la haina.)
4Descheia verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular deschei, 3 singular si plural descheie, 1 plural descheiem; ger. descheind
5A se descheia pers. 3 Se descheie intranzitiv (despre obiecte alcatuite din mai multe bucati) A se desprinde de la incheieturi. [Silabe Des-cheia] /<lat. disclavare
6A descheia deschei tranzitiv 1) (nasturi) A scoate din butoniera. 2) (obiecte de imbracaminte, incaltaminte incheiate) A desprinde din nasturi (butoni, copci etcetera). 3) (obiecte alcatuite din mai multe bucati) A face sa se descheie. [Silabe Des-cheia] /<lat. disclavare