Determinant -ă
Definitie, sens si explicatie
1Determinant, -ă, determinanti, -te, adjectiv , substantiv masculin I. Adjectiv
1. Care determina sau este de natura sa determine ceva; hotarator.
2. (Despre cuvinte sau propozitii; adesea substantivat) Care precizeaza sensul altui cuvant sau al altei propozitii cu care este in legatura, fiind subordonat acestora. Ii. Substantiv masculin Expresie matematica ale carei elemente sunt asezate sub forma unui tabel si care serveste la rezolvarea sistemelor de ecuatii. – Din franceza Determinant.
1. Care determina sau este de natura sa determine ceva; hotarator.
2. (Despre cuvinte sau propozitii; adesea substantivat) Care precizeaza sensul altui cuvant sau al altei propozitii cu care este in legatura, fiind subordonat acestora. Ii. Substantiv masculin Expresie matematica ale carei elemente sunt asezate sub forma unui tabel si care serveste la rezolvarea sistemelor de ecuatii. – Din franceza Determinant.
2Determinant antonim: nedeterminant
3Determinant, -ă I. adjectiv care determina; hotarator; determinativ.
Ii. substantiv masculin
1. factor, cauza, relatie etcetera cu rol hotarator in producerea unui eveniment, fenomen, situatie, reactie.
2. (matematica) simbol compus din numere asezate in linii si coloane reprezentand o expresie algebrica si folosit mai ales in rezolvarea ecuatiilor.
Iii. substantiv neutru element lingvistic care determina alt element. (< franceza determinant)
Ii. substantiv masculin
1. factor, cauza, relatie etcetera cu rol hotarator in producerea unui eveniment, fenomen, situatie, reactie.
2. (matematica) simbol compus din numere asezate in linii si coloane reprezentand o expresie algebrica si folosit mai ales in rezolvarea ecuatiilor.
Iii. substantiv neutru element lingvistic care determina alt element. (< franceza determinant)
4Determinant adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: hotarator.
2. s., adjectiv (Lingv.) determinativ. (Un - sintactic.)
1. adjectiv verifica cuvantul: hotarator.
2. s., adjectiv (Lingv.) determinativ. (Un - sintactic.)
5Determinant adjectiv m., (matematica) substantiv masculin, plural determinanti; f. singular determinanta, plural determinante
6Determinant (gram.) substantiv neutru, plural determinante
7Determinant2 -ti m. 1) Fapt care determina alt fapt. 2) matematica Expresie algebrica care serveste la formularea simpla si concisa, dupa anumite legi, a regulilor de rezolvare a ecuatiilor. /<fr. determinant
8Determinant1 -ta (-ti, -te) 1) Care determina; in masura sa determine; hotarator; decisiv. 3) si substantival (despre elemente ale limbii) Care determina un cuvant sau o propozitie; determinativ. /<fr. determinant
9Determinant, -ă adjectiv Care determina, care este de natura sa determine; hotarator; determinativ. ♦ (Gram.) Care arata o calitate. substantiv masculin Simbol matematic compus din numere asezate in linii si coloane reprezentand o expresie algebrica si folosit mai ales in rezolvarea ecuatiilor. substantiv neutru Cuvant, propozitie care precizeaza, lamureste semnificatia unui cuvant, a unei propozitii. [Conform: franceza determinant, limba italiana determinante].