Dezbina
Definitie, sens si explicatie
1Dezbina, dezbin, verb I.
1. Tranzitiv si reflexiv recipr.
A face sa nu se mai inteleaga, sa se dusmaneasca, sau a nu se mai intelege intre ei, a se dusmani; a (se) invrajbi.
2. Reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din limba latina Disglut[i]nare (refacut dupa imbina).
1. Tranzitiv si reflexiv recipr.
A face sa nu se mai inteleaga, sa se dusmaneasca, sau a nu se mai intelege intre ei, a se dusmani; a (se) invrajbi.
2. Reflexiv (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din limba latina Disglut[i]nare (refacut dupa imbina).
2A (se) dezbina antonim: a (se) imbina, a (se) uni
3Dezbina verb a (se) invrajbi, (invechit) a (se) desparti, a (se) dezuni. (De ce s-au - astfel?)
4Dezbina verb, indicativ prezent 1 singular dezbin, 3 singular si plural dezbina
5A dezbina dezbin tranzitiv A face sa se dezbine. /<lat. disglut[i]nare
6A se dezbina ma dezbin intranzitiv 1) (despre doua sau mai multe persoane) A trai in vrajba; a se afla in relatii de dusmanie; a se vrajmasi; a se invrajbi; a se uri. 2) (despre comunitati) A-si pierde coeziunea interna; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega. 3) (despre crengi) A se desprinde de tulpina sau de alta creanga (fara a cadea). /<lat. disglut[i]nare