Diacon
Definitie, sens si explicatie
1Diacon, diaconi, substantiv masculin Membru al clerului aflat pe prima treapta a ierarhiei preotesti. [Pronuntat: di-a-] – Din limba slava (veche) Dijakonŭ.
2Diacon substantiv masculin (silabe dia-), plural diaconi
3Diacon -i m.
Slujitor al cultului aflat pe prima treapta a ierarhiei preotesti. [Silabe Di-a-] /<sl. dijakonu
Slujitor al cultului aflat pe prima treapta a ierarhiei preotesti. [Silabe Di-a-] /<sl. dijakonu
4Diacon (diaconi), substantiv masculin – Membru al clerului aflat pe prima treapta a ierarhiei bisericesti.
Gr. διάϰονος (Murnu), in parte prin intermediul limba slava (veche) dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Derivat diaconar, substantiv neutru (invechit, liturghier); diaconeasa, (femeie in slujba bisericii); diaconesc, adjectiv (de diacon); arhidiacon, substantiv masculin (prim diacon).
Gr. διάϰονος (Murnu), in parte prin intermediul limba slava (veche) dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Derivat diaconar, substantiv neutru (invechit, liturghier); diaconeasa, (femeie in slujba bisericii); diaconesc, adjectiv (de diacon); arhidiacon, substantiv masculin (prim diacon).