Dialog
Definitie, sens si explicatie
1Dialog, dialoguri, substantiv neutru
1. Convorbire intre doua persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc intre reprezentantii a doua parti, a doua tari etcetera ♦ (P. spec.) Forma de convorbire intre doua personaje, in care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara in care se reda convorbirea dintre doua personaje. ♢ Linie de dialog = semn ortografic de punctuatie care indica inceputul vorbirii fiecarui participant la o convorbire.
2. Opera literara scrisa sub forma de dialog. [Pronuntat: -di-a-] – Din franceza Dialogue, limba latina Dialogus.
1. Convorbire intre doua persoane. ♦ (P. spec.) Convorbire (cu caracter oficial) care are loc intre reprezentantii a doua parti, a doua tari etcetera ♦ (P. spec.) Forma de convorbire intre doua personaje, in care sunt scrise de obicei operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara in care se reda convorbirea dintre doua personaje. ♢ Linie de dialog = semn ortografic de punctuatie care indica inceputul vorbirii fiecarui participant la o convorbire.
2. Opera literara scrisa sub forma de dialog. [Pronuntat: -di-a-] – Din franceza Dialogue, limba latina Dialogus.
2Dialog substantiv neutru
1. conversatie intre doi vorbitori.
2. schimb de opinii intre reprezentantii a doua partide, state etcetera
3. ansamblu de replici schimbate intre personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. o - interior = replicile pe care le schimba cu sine insusi un personaj literar. ♢ scriere redactata sub forma de dialog (1).
4. alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. (< franceza dialogue, limba latina dialogus)
1. conversatie intre doi vorbitori.
2. schimb de opinii intre reprezentantii a doua partide, state etcetera
3. ansamblu de replici schimbate intre personajele unei piese de teatru sau ale unui film; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. o - interior = replicile pe care le schimba cu sine insusi un personaj literar. ♢ scriere redactata sub forma de dialog (1).
4. alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. (< franceza dialogue, limba latina dialogus)
3Dialog substantiv verifica cuvantul: discutie.
4Dialog substantiv neutru (silabe di-a-), plural dialoguri
5Dialog -uri n. 1) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orala (intre doua persoane); discutie; convorbire. 2) Forma de convorbire intre personajele unei opere literare. [Silabe Di-a-] /<fr. dialoguer
6Dialog substantiv neutru
1. Conversatie, convorbire intre personajele unei opere dramatice; forma in care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactata sub forma de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, fiind executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
2. Convorbire, discutie intre doua persoane. [< franceza dialogue, limba italiana dialogo, limba latina dialogus, limba greaca (veche) dialogos].
1. Conversatie, convorbire intre personajele unei opere dramatice; forma in care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o opera literara care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactata sub forma de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parca raspund una alteia, fiind executate de doua voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite.
2. Convorbire, discutie intre doua persoane. [< franceza dialogue, limba italiana dialogo, limba latina dialogus, limba greaca (veche) dialogos].