Dihanie
Definitie, sens si explicatie
1Dihanie, dihanii, substantiv feminin
1. Animal salbatic; fiara, jivina.
2. Fiinta ciudata, monstruoasa; namila, monstru.
3. Fiinta, vietate. [Plural si: dihanii] – Din limba slava (veche) Dyhanije „rasuflare”.
1. Animal salbatic; fiara, jivina.
2. Fiinta ciudata, monstruoasa; namila, monstru.
3. Fiinta, vietate. [Plural si: dihanii] – Din limba slava (veche) Dyhanije „rasuflare”.
2Dihanie substantiv verifica cuvantul: fiara.
3Dihanie substantiv verifica cuvantul: animal, creatura, dobitoc, faptura, fiinta, lighioana, necuvantator, vietate, vietuitoare.
4Dihanie substantiv feminin (silabe -ni-e), art. dihania (silabe -ni-a), g.-d. art. dihanii; plural dihanii, art. dihaniile (silabe -ni-i-)
5Dihanie -anii f. 1) Animal salbatic; jigodie; jiganie; jivina; lighioana. 2) Fiinta imaginara de dimensiuni mari si neproportionate; namila; monstru. 3) pop.
Fiinta vie; vietate. [Art. Dihania; G.-d. Dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanije
Fiinta vie; vietate. [Art. Dihania; G.-d. Dihaniei; Sil. -ni-e] /<sl. dyhanije
6Dihanie (dihắnii), substantiv feminin –
1. (Înv.) Fiinta, animal, vietate. –
2. (Banat) Multime, lume. –
3. Fiara, lighioana. –
4. Monstru.
Sl. dychanije „respiratie, spirit” (Tiktin; Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Candrea).
Conform: bizdiganie, duh.
Cihac, Ii, 95, se refera gresit la limba slava (veche) divŭ „minune”, limba sarba:, cr. divni „monstru”.
1. (Înv.) Fiinta, animal, vietate. –
2. (Banat) Multime, lume. –
3. Fiara, lighioana. –
4. Monstru.
Sl. dychanije „respiratie, spirit” (Tiktin; Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Candrea).
Conform: bizdiganie, duh.
Cihac, Ii, 95, se refera gresit la limba slava (veche) divŭ „minune”, limba sarba:, cr. divni „monstru”.