Diplomatic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Diplomatic1, -ă, diplomatici, -ce, substantiv feminin, adjectiv
1. S.f.
Disciplina auxiliara a istoriei care cerceteaza diplomele si documentele oficiale vechi si le stabileste autenticitatea.
2. Adjectiv (Rar) Care apartine diplomelor si documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome si documente. – Din franceza Diplomatique, limba latina Diplomaticus.
1. S.f.
Disciplina auxiliara a istoriei care cerceteaza diplomele si documentele oficiale vechi si le stabileste autenticitatea.
2. Adjectiv (Rar) Care apartine diplomelor si documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome si documente. – Din franceza Diplomatique, limba latina Diplomaticus.
2Diplomatic2, -ă, diplomatici, -ce, adjectiv Referitor la diplomatie sau la diplomati2, care apartine diplomatiei sau diplomatilor2. ♦ Care arata, tradeaza abilitate, subtilitate, siretenie; diplomat2. – Din franceza Diplomatique.
3Diplomatic, -ă I. adjectiv
1. referitor la diplomatie, de diplomat. o corp - = totalitatea ambasadorilor, ministrilor si reprezentantilor straini care se afla in capitala unui stat.
2. abil, calculat.
Ii. substantiv feminin
1. disciplina a istoriei care se ocupa cu cercetarea vechilor diplome, a cartilor si a altor documente oficiale.
2. diplomatie (1). (< franceza diplomatique, limba latina diplomaticus, /Ii, 2/ limba germana Diplomatik)
1. referitor la diplomatie, de diplomat. o corp - = totalitatea ambasadorilor, ministrilor si reprezentantilor straini care se afla in capitala unui stat.
2. abil, calculat.
Ii. substantiv feminin
1. disciplina a istoriei care se ocupa cu cercetarea vechilor diplome, a cartilor si a altor documente oficiale.
2. diplomatie (1). (< franceza diplomatique, limba latina diplomaticus, /Ii, 2/ limba germana Diplomatik)
4Diplomatic adjectiv (invechit) politic. (O actiune -.)
5Diplomatic (referitor la diplome, la diplomatie) adjectiv m. (silabe -plo-), plural diplomatici; f. singular diplomatica, plural diplomatice
6Diplomatic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de diplomatie; propriu diplomatiei. Corp -. 2) fig.
Care vadeste mult tact si iscusinta in relatiile cu oamenii; cu tact si iscusinta fata de oameni. Raspuns -. /<fr. diplomatique
Care vadeste mult tact si iscusinta in relatiile cu oamenii; cu tact si iscusinta fata de oameni. Raspuns -. /<fr. diplomatique
7Diplomatic, -ă adjectiv
1. Referitor la diplomatie, de diplomat. ♢ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, ministrilor si reprezentantilor straini care se afla in capitala unui stat.
2. Abil, calculat. [Conform: franceza diplomatique, limba italiana diplomatico].
1. Referitor la diplomatie, de diplomat. ♢ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, ministrilor si reprezentantilor straini care se afla in capitala unui stat.
2. Abil, calculat. [Conform: franceza diplomatique, limba italiana diplomatico].