Distinctiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Distinctiv, -ă, distinctivi, -e, adjectiv Care caracterizeaza un lucru in mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, difera de altul; care serveste pentru recunoastere; caracteristic. – Din franceza Distinctif.
2Distinctiv, -ă adjectiv care distinge; caracteristic. (< franceza distinctif)
3Distinctiv adjectiv verifica cuvantul: caracteristic.
4Distinctiv adjectiv m. (silabe -tinc-), plural distinctivi; f. singular distinctiva, plural distinctive
5Distinctiv -a (-i, -e) (despre semne, trasaturi) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif
6Distinctiv, -ă adjectiv Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< franceza distinctif].