Distincție
Definitie, sens si explicatie
1Distincție, distinctii, substantiv feminin
1. Deosebire, diferenta.
A face distinctie.
Fara distinctie.
2. Finete, eleganta in infatisare si comportari.
3. Decoratie sau titlu care se acorda unei persoane pentru merite deosebite. [Varianta: Distinctiune substantiv feminin] – Din franceza Distinction, limba latina Distinctio, -onis.
1. Deosebire, diferenta.
A face distinctie.
Fara distinctie.
2. Finete, eleganta in infatisare si comportari.
3. Decoratie sau titlu care se acorda unei persoane pentru merite deosebite. [Varianta: Distinctiune substantiv feminin] – Din franceza Distinction, limba latina Distinctio, -onis.
2Distincție substantiv feminin
1. deosebire, diferenta.
2. atitudine aleasa, finete in infatisare si eleganta in tinuta.
3. semn de deosebita pretuire (titlu, decoratii etcetera) ce se acorda cuiva. (< franceza distinction, limba latina distinctio)
1. deosebire, diferenta.
2. atitudine aleasa, finete in infatisare si eleganta in tinuta.
3. semn de deosebita pretuire (titlu, decoratii etcetera) ce se acorda cuiva. (< franceza distinction, limba latina distinctio)
3Distincție substantiv
1. verifica cuvantul: deosebire.
2. verifica cuvantul: bun-gust.
3. eleganta, finete, rafinament, subtilitate. (- in comportari.)
1. verifica cuvantul: deosebire.
2. verifica cuvantul: bun-gust.
3. eleganta, finete, rafinament, subtilitate. (- in comportari.)
4Distinctie substantiv feminin (silabe -tinc-ti-e), art. distinctia (silabe -ti-a), g.-d. art. distinctiei; plural distinctii, art. distinctiile (silabe -ti-i-)
5Distincție -i f. 1) Caracter distinct; lipsa de asemanare; deosebire; diferenta. 2) Atitudine, comportare, infatisare aleasa, deosebita. 3) Diploma sau titlu, care recompenseaza un merit al cuiva. [Art. Distinctia; G.-d. Distinctiei; Sil. -ti-e] /<fr. distinction, limba latina distinctio, -onis
6Distincție substantiv feminin
1. Deosebire, diferenta (in raport cu ceva).
2. Finete; stralucire, noblete; eleganta in tinuta, in purtari.
3. Semn de deosebita pretuire, stima acordata cuiva; (prin extensiune) semn onorific cu care se recompenseaza un merit. [Genitiv -iei, varianta distinctiune substantiv feminin / conform franceza distinction, limba latina distinctio].
1. Deosebire, diferenta (in raport cu ceva).
2. Finete; stralucire, noblete; eleganta in tinuta, in purtari.
3. Semn de deosebita pretuire, stima acordata cuiva; (prin extensiune) semn onorific cu care se recompenseaza un merit. [Genitiv -iei, varianta distinctiune substantiv feminin / conform franceza distinction, limba latina distinctio].