Divan
Definitie, sens si explicatie
1Divan substantiv verifica cuvantul: sfat.
2Divan substantiv verifica cuvantul: actiune, cauza, judecata, proces.
3Divan substantiv neutru, plural divane/divanuri
4Divan -e n. 1) Canapea fara spatar, pe care se poate sedea sau dormi. 2) (in Moldova si in Muntenia medievala) Sfat domnesc. 3) Adunare, sedinta a acestui sfat. /<turc. divan
5Divan (-nuri), substantiv neutru –
1. Canapea, pat turcesc. –
2. Consiliu, sfat.
Mr. divane.
Limba Turca: divan (Roesler 591; seineanu, Ii, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); conform limba neogreaca: διβάνι, ντβάνι, bulgara, limba sarba: divan, franceza divan, sp. divan.
În Principate, la inceputul secolul Xix, divanul cuprindea: a) Divanul judecatoresc, tribunal civil si contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai putin insemnate; c) Departamentul Trebilor straine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal.
Derivat divani, verb (Trans., Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfatui), din limba sarba: divaniti; divanist, adjectiv (care apartine divanului); divanit, adjectiv (propriu tribunalului).
Comp. divan-ceaus, substantiv masculin (stafeta divanului); divan-chiatip, substantiv masculin (copistul divanului); divan-efendi, substantiv masculin (secretarul divanului); divan-sarai, substantiv neutru (palatul divanului), din limba turca:
1. Canapea, pat turcesc. –
2. Consiliu, sfat.
Mr. divane.
Limba Turca: divan (Roesler 591; seineanu, Ii, 158; Lokotsch 526), din arab. diwān › sp. aduana (Egiulaz 61); conform limba neogreaca: διβάνι, ντβάνι, bulgara, limba sarba: divan, franceza divan, sp. divan.
În Principate, la inceputul secolul Xix, divanul cuprindea: a) Divanul judecatoresc, tribunal civil si contencios; b) Al doilea Departament, pentru cauze mai putin insemnate; c) Departamentul Trebilor straine, Afacerile Externe; d) Departamentul Afacerilor criminale, tribunal criminal.
Derivat divani, verb (Trans., Banat, a vorbi, a sta la taifas; a se sfatui), din limba sarba: divaniti; divanist, adjectiv (care apartine divanului); divanit, adjectiv (propriu tribunalului).
Comp. divan-ceaus, substantiv masculin (stafeta divanului); divan-chiatip, substantiv masculin (copistul divanului); divan-efendi, substantiv masculin (secretarul divanului); divan-sarai, substantiv neutru (palatul divanului), din limba turca: