Divide
Definitie, sens si explicatie
1Divide, divid, verb Iii.
Tranzitiv si reflexiv (Numai la prezent) A (se) imparti, a(se) diviza. – Din limba latina Dividere.
Tranzitiv si reflexiv (Numai la prezent) A (se) imparti, a(se) diviza. – Din limba latina Dividere.
2Divide verb tr., reflexiv a (se) imparti, a (se) fragmenta, a (se) diviza. (< limba latina dividere)
3Divide verb
1. verifica cuvantul: imparti.
2. verifica cuvantul: descompune.
1. verifica cuvantul: imparti.
2. verifica cuvantul: descompune.
4Divide verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural divid (nu se foloseste la timpurile trecute)
5A divide divid tranzitiv A face sa se divida. /<lat. dividere
6A se divide pers. 3 Se divide intranzitiv (despre obiecte integrale) A se desface in doua sau mai multe parti; a se imparti; a se diviza. /<lat. dividere
7Divide verb Iii. tr., reflexiv A (se) imparti, a (se) diviza. [P.i. divid. / < lat., limba italiana dividere].
8Divide (divid, -is), verb – A imparti, a diviza.
Limba Latina dividere (secolul Xix).
Mai putin folosit decit dubletul diviza, verb, din franceza diviser. – Derivat dividend, substantiv neutru, din franceza dividende, limba germana Dividenden; indivis, adjectiv ; divizibil, adjectiv ; indivizibil, adjectiv ; divizibilitate, substantiv feminin; divizi(un)e, substantiv feminin; divizionar, adjectiv ; divizor, substantiv neutru; subdivizi(un)e, substantiv feminin, din franceza
Limba Latina dividere (secolul Xix).
Mai putin folosit decit dubletul diviza, verb, din franceza diviser. – Derivat dividend, substantiv neutru, din franceza dividende, limba germana Dividenden; indivis, adjectiv ; divizibil, adjectiv ; indivizibil, adjectiv ; divizibilitate, substantiv feminin; divizi(un)e, substantiv feminin; divizionar, adjectiv ; divizor, substantiv neutru; subdivizi(un)e, substantiv feminin, din franceza