Dobitocie
Definitie, sens si explicatie
1Dobitocie, dobitocii, substantiv feminin Atitudine, comportare, fapta, vorba de om prost sau lipsit de bun-simt. – Dobitoc + sufix -ie.
2Dobitocie antonim: omenie
3Dobitocie substantiv
1. verifica cuvantul: prostie.
2. idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (invechit) prosta-ticie. (A spus o mare -.)
1. verifica cuvantul: prostie.
2. idiotenie, idiotie, imbecilitate, ineptie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tampenie, (invechit) prosta-ticie. (A spus o mare -.)
4Dobitocie substantiv feminin (silabe -ci-e), art. dobitocia, g.-d. art. dobitociei; (manifestari) plural dobitocii, art. dobitociile (silabe -ci-e)
5Dobitocie -i f. 1) Atitudine, purtare de dobitoc; animalitate; brutalitate. 2) Stare a omului lipsit de inteligenta si de bun-simt; animalitate. [Art. Dobitocia; G.-d. Dobitociei; Sil. -ci-e] /dobitoc + sufix -ie