Doi două
Definitie, sens si explicatie
1Doi, două numeral cardinal Numar avand in numaratoare locul intre unu si trei si indicat matematic prin cifrele 2 si Ii. ♢ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ♢ Locutiune adverb În (sau din) doua vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fara multa vorba.
La doi pasi = aproape. ♢ Expresie (Familiar) (A spune) doua vorbe si-un cuvant = (a spune) pe scurt, in putine cuvinte. (Familiar) În doi timpi si trei miscari = foarte repede, imediat. ♢ (Cu valoare de numeral ord.) Tomul doi. ♢ (Intra in componenta numeral adverbial) A venit de doua ori. ♢ (Intra in componenta numeral distributiv) Plecau cate doi. ♢ (Substantivat) Trei de doi. ♢ Locutiune adverb În (sau pe din) doua = in doua bucati, in doua parti (egale).
În (sau pe din) doua cu... = amestecat (in parti egale) cu altceva.
Una-doua = intruna, mereu, continuu.
Cu una, cu doua = (in constructii negative) cu usurinta, repede.
Nici una, nici doua = pe neasteptate; imediat.
Din doua una sau una din doua = ori una, ori alta; ori..., ori... ♢ Expresie Una si cu una fac doua = fara vorba multa; scurt, limpede.
A nu vorbi sau a nu zice (nici) doua = a nu scoate o vorba; a tacea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = cativa. ♦ (Substantivat) Cifra care indica numarul definit mai sus.
A scris un doi pe tabla. – Limba Latina *dui, duae.
La doi pasi = aproape. ♢ Expresie (Familiar) (A spune) doua vorbe si-un cuvant = (a spune) pe scurt, in putine cuvinte. (Familiar) În doi timpi si trei miscari = foarte repede, imediat. ♢ (Cu valoare de numeral ord.) Tomul doi. ♢ (Intra in componenta numeral adverbial) A venit de doua ori. ♢ (Intra in componenta numeral distributiv) Plecau cate doi. ♢ (Substantivat) Trei de doi. ♢ Locutiune adverb În (sau pe din) doua = in doua bucati, in doua parti (egale).
În (sau pe din) doua cu... = amestecat (in parti egale) cu altceva.
Una-doua = intruna, mereu, continuu.
Cu una, cu doua = (in constructii negative) cu usurinta, repede.
Nici una, nici doua = pe neasteptate; imediat.
Din doua una sau una din doua = ori una, ori alta; ori..., ori... ♢ Expresie Una si cu una fac doua = fara vorba multa; scurt, limpede.
A nu vorbi sau a nu zice (nici) doua = a nu scoate o vorba; a tacea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = cativa. ♦ (Substantivat) Cifra care indica numarul definit mai sus.
A scris un doi pe tabla. – Limba Latina *dui, duae.
2Doi numeral m., f. doua
3Doi1 m. 1) Numar constand din doua unitati. - inmultit cu -. 2) Cifra 2 sau Ii. 3) Obiect marcat cu aceasta cifra. /<lat. dui, duae
4Doi2 doua num. cardinal 1) Unu plus unu. - copaci. Doua mere. ♢ În - timpi si trei miscari foarte repede. Nu face nici doua parale nu are nici o valoare. A nu scapa cu una cu doua a nu scapa usor. Din doua una (sau Una din doua) ori una, ori alta; ori asa, ori asa. Nici una, nici doua repede, fara a sta pe ganduri. A nu putea lega doua vorbe (sau Cuvinte) a fi redus, marginit. 2) (cu valoare de numeral ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae
5Doi (-oua), numeral – Numar intr unu si trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, doua, istr. doi, do.
Limba Latina dui, f. duae (Puscariu 540; Candrea-dens., 503; Rew 2798); conform limba italiana due (v. limba italiana dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, franceza deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Derivat al doilea, numeral; douazeci, numeral; doime, substantiv feminin (jumatate); indoi, verb (a duplica; a dubla; a indoi; a se indoi; a oscila); indoiala, substantiv feminin (nesiguranta; oscilatie); indoielnic, adjectiv (nesigur; incert); indointa, substantiv feminin (invechit, indoiala); indoios, adjectiv (nesigur); neindoios, adjectiv (sigur, cert); indoit, adjectiv (de doua ori mai mult; dublu; indoit; oscilant, nesigur); indoiciune, substantiv feminin (invechit, indoiala); indoitura, substantiv feminin (incovoiere; cotitura); desdoi, verb (a desfasura, a intinde); adaurat, adjectiv (Banat, nou, recent), de la adaoara ‹ a doua oara.
Limba Latina dui, f. duae (Puscariu 540; Candrea-dens., 503; Rew 2798); conform limba italiana due (v. limba italiana dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, franceza deux, cat., sp. dos, port. dous, duas. – Derivat al doilea, numeral; douazeci, numeral; doime, substantiv feminin (jumatate); indoi, verb (a duplica; a dubla; a indoi; a se indoi; a oscila); indoiala, substantiv feminin (nesiguranta; oscilatie); indoielnic, adjectiv (nesigur; incert); indointa, substantiv feminin (invechit, indoiala); indoios, adjectiv (nesigur); neindoios, adjectiv (sigur, cert); indoit, adjectiv (de doua ori mai mult; dublu; indoit; oscilant, nesigur); indoiciune, substantiv feminin (invechit, indoiala); indoitura, substantiv feminin (incovoiere; cotitura); desdoi, verb (a desfasura, a intinde); adaurat, adjectiv (Banat, nou, recent), de la adaoara ‹ a doua oara.