Domni
Definitie, sens si explicatie
1Domni, domnesc, verb Iv.
Intranzitiv A conduce un principat, o tara, o imparatie in calitate de domn (3). ♦ Figurativ A fi stapanitor, a stapani.
Între noi va domni pacea.
2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grija.
3. Figurativ (Despre o inaltime, o cladire etcetera) A domina (2). – Din Domn.
Intranzitiv A conduce un principat, o tara, o imparatie in calitate de domn (3). ♦ Figurativ A fi stapanitor, a stapani.
Între noi va domni pacea.
2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grija.
3. Figurativ (Despre o inaltime, o cladire etcetera) A domina (2). – Din Domn.
2Domni verb (Ist.) a carmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stapani, (invechit si popular) a obladui, (invechit) a birui, a chivernisi, a duce, a ocarmui, a povatui. (stefan cel Mare a - cu glorie in Moldova.)
3Domni verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural domnesc, imperfect 3 singular domnea; conjunctie: prezent 3 singular si plural domneasca
4A domni -esc intranzitiv 1) A fi domn al unei tari. 2) fig.
A trai ca un domn; a duce o viata din belsug; a huzuri; a se lafai. 3) fig. (despre liniste, pace, ordine) A avea loc in exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, cladiri) A se inalta impunandu-se prin proportii si maretie. ♢ Muntele -este deasupra intinderii. /v. a domni
A trai ca un domn; a duce o viata din belsug; a huzuri; a se lafai. 3) fig. (despre liniste, pace, ordine) A avea loc in exclusivitate. 4) fig. (despre forme de relief, cladiri) A se inalta impunandu-se prin proportii si maretie. ♢ Muntele -este deasupra intinderii. /v. a domni