Duel
Definitie, sens si explicatie
1Duél, dueluri, substantiv neutru Lupta care se desfasoara (dupa un anumit cod) intre doua persoane inarmate, in prezenta unor martori si care are drept scop transarea unui diferend personal. ♦ Lupta in care artileriile celor doua armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Figurativ Polemica vie care are loc intre doua persoane, doua publicatii etcetera – Din franceza Duel, limba latina Duellum.
2Duél substantiv neutru
1. lupta cu armele intre doua persoane, data in prezenta unor martori fixati dinainte, in vederea lamuririi unui diferend.
2. - de artilerie = actiune in care artileriile partilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte.
3. (figurativ) lupta, disputa intre doua persoane, grupuri, publicatii. (< franceza duel, limba latina duellum)
1. lupta cu armele intre doua persoane, data in prezenta unor martori fixati dinainte, in vederea lamuririi unui diferend.
2. - de artilerie = actiune in care artileriile partilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte.
3. (figurativ) lupta, disputa intre doua persoane, grupuri, publicatii. (< franceza duel, limba latina duellum)
3Duél substantiv (rusism cuvant invechit) poedinoc. (L-a provocat la -.)
4Duel substantiv neutru, plural dueluri
5Duél -uri n. 1) Lupta desfasurata dupa anumite reguli intre doua persoane inarmate, dintre care una cere rezolvarea unui diferend. 2) figurativ Schimb viu de opinii sau replici intre doua parti adverse (persoane sau publicatii); polemica. [Silabe Du-el] /<fr. duel, limba latina duellum
6Duél substantiv neutru Lupta cu armele intre doua persoane, data in prezenta unor martori fixati dinainte, in vederea lamuririi unui diferend. ♦ (Figurat) Lupta intre doua persoane, intre doua grupuri. [Pronume du-el. / conform franceza duel, limba italiana duello, limba latina duellum – razboi].
7Duel (dueluri), substantiv neutru –
1. Lupta intre doua persoane inarmate. –
2. (Fig.) Polemica.
Franceza duel. – Derivat duela, verb (rar, a se bate in duel); duelist, substantiv masculin, din franceza; duelgiu, substantiv masculin (duelist).
1. Lupta intre doua persoane inarmate. –
2. (Fig.) Polemica.
Franceza duel. – Derivat duela, verb (rar, a se bate in duel); duelist, substantiv masculin, din franceza; duelgiu, substantiv masculin (duelist).