Duh
Definitie, sens si explicatie
1Duh, duhuri, substantiv neutru
1. (În superstitii) Fiinta supranaturala, imateriala; aratare, strigoi, stafie. ♢ Sfantul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este infatisata trinitatea divina in crestinism. ♦ Spirit rau, drac, diavol.
2. Suflet, spirit (al unei fiinte). ♦ (Înv.) Respiratie, suflare, rasuflare. ♢ Locutiune adverb Într-un duh = foarte repede. ♢ Expresie A-si da duhul = a muri. ♦ (Înv.) Duhoare.
3. Capacitate intelectuala, minte, inteligenta; umor, spirit. ♢ Locutiune adjectiv De duh = spiritual, inteligent.
Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ♢ Expresie Sarac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ Figurativ Idee, aspiratie.
4. (Înv.) Caracter, fire, natura, temperament. ♢ Locutiune adverb Cu duhul blandetii = bland, binevoitor. ♦ Nota caracteristica, specific. ♦ Sens adevarat al unui text, esenta; intentie. – Din limba slava (Veche)duhŭ.
1. (În superstitii) Fiinta supranaturala, imateriala; aratare, strigoi, stafie. ♢ Sfantul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este infatisata trinitatea divina in crestinism. ♦ Spirit rau, drac, diavol.
2. Suflet, spirit (al unei fiinte). ♦ (Înv.) Respiratie, suflare, rasuflare. ♢ Locutiune adverb Într-un duh = foarte repede. ♢ Expresie A-si da duhul = a muri. ♦ (Înv.) Duhoare.
3. Capacitate intelectuala, minte, inteligenta; umor, spirit. ♢ Locutiune adjectiv De duh = spiritual, inteligent.
Cu (sau plin de) duh = cu spirit, inteligent, subtil, spiritual. ♢ Expresie Sarac cu duhul = prost, naiv, simplu. ♦ Figurativ Idee, aspiratie.
4. (Înv.) Caracter, fire, natura, temperament. ♢ Locutiune adverb Cu duhul blandetii = bland, binevoitor. ♦ Nota caracteristica, specific. ♦ Sens adevarat al unui text, esenta; intentie. – Din limba slava (Veche)duhŭ.
2Duh substantiv
1. verifica cuvantul: fantoma.
2. (Termen Bisericesc) spirit. (Sfantul -.)
3. verifica cuvantul: spirit.
4. verifica cuvantul: haz.
1. verifica cuvantul: fantoma.
2. (Termen Bisericesc) spirit. (Sfantul -.)
3. verifica cuvantul: spirit.
4. verifica cuvantul: haz.
3Duh substantiv verifica cuvantul: apucatura, calcul, caracter, comportament, comportare, conduita, deprindere, desteptaciune, duhoare, fire, gand, idee, infectie, intelect, inteligenta, intentie, imputiciune, judecata, maniere, miasma, minte, moravuri, natura, naravuri, obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, ratiune, rasuflare, respiratie, socoteala, spirit, suflare, temperament.
4Duh substantiv neutru, plural duhuri
5Duh -uri n. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) Facultate mintala; minte. ♢ Sarac cu -ul naiv. Vorba de - vorba spirituala. 4) inv.
Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ♢ A-si da -ul a muri. Într-un - intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv.
Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu
Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ♢ A-si da -ul a muri. Într-un - intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv.
Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu
6Duh (duhuri), substantiv neutru –
1. Respiratie, suflare. –
2. Suflet, spirit. –
3. Spirit, suflet fara trup. –
4. Spirit, inteligenta, agerime. –
5. Intentie. –
6. (Moldova) Reputatie, faima. – Mr. duh.
Sl. duchŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac, Ii, 104), conform bulgara duh „spirit”, slov. duh „miros”.
Ultimul sens este rezultatul unei confuzii cu buh.
Este dublet de la dusi, substantiv masculin plural (dispozitie). – Derivat duhai (var. duhli, duhlui, duhni), verb (a mirosi urit, a puti), prin intermediul sufix expresive, conform limba slava (veche) dychati, duchati, dŭchnąti „a respira”, limba rusa tuchnutĭ „a putrezi”; duhl(u)it, adjectiv (Mold., puturos); duhliu, adjectiv (spiritual, patrunzator); duhoare, substantiv feminin (putoare, miros urit), der. cu sufix -oare (dupa Conev 98, din limba slava (veche) dŭchorĭ; dupa Puscariu, Dacor., Vii, 469, si Candrea, rezultat din incrucisarea cu putoare; dar semantismul este normal, fara a avea in vedere aceasta posibilitate), conform dihor; duhori, verb (a puti); duhonita, substantiv feminin (sac pentru seu), conform dohotnita; duhnet, substantiv neutru (putoare); tihoare (var. tigoare), substantiv feminin (lighioana, vietate), formatie paralela cu duhoare si dihor, ca limba rusa tuchnutĭ „a putrezi”, rut. tuchnuti „a mirosi urit”, fata de slov. duhneti; tihoarca (var. tohoarca), substantiv feminin (cojoc de piele de miel, folosit de ciobanii din Mold. si Trans.), pare cuvint identic cu cel alterior. – Conform: dohot, duhovnic, dusca.
1. Respiratie, suflare. –
2. Suflet, spirit. –
3. Spirit, suflet fara trup. –
4. Spirit, inteligenta, agerime. –
5. Intentie. –
6. (Moldova) Reputatie, faima. – Mr. duh.
Sl. duchŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 182; Cihac, Ii, 104), conform bulgara duh „spirit”, slov. duh „miros”.
Ultimul sens este rezultatul unei confuzii cu buh.
Este dublet de la dusi, substantiv masculin plural (dispozitie). – Derivat duhai (var. duhli, duhlui, duhni), verb (a mirosi urit, a puti), prin intermediul sufix expresive, conform limba slava (veche) dychati, duchati, dŭchnąti „a respira”, limba rusa tuchnutĭ „a putrezi”; duhl(u)it, adjectiv (Mold., puturos); duhliu, adjectiv (spiritual, patrunzator); duhoare, substantiv feminin (putoare, miros urit), der. cu sufix -oare (dupa Conev 98, din limba slava (veche) dŭchorĭ; dupa Puscariu, Dacor., Vii, 469, si Candrea, rezultat din incrucisarea cu putoare; dar semantismul este normal, fara a avea in vedere aceasta posibilitate), conform dihor; duhori, verb (a puti); duhonita, substantiv feminin (sac pentru seu), conform dohotnita; duhnet, substantiv neutru (putoare); tihoare (var. tigoare), substantiv feminin (lighioana, vietate), formatie paralela cu duhoare si dihor, ca limba rusa tuchnutĭ „a putrezi”, rut. tuchnuti „a mirosi urit”, fata de slov. duhneti; tihoarca (var. tohoarca), substantiv feminin (cojoc de piele de miel, folosit de ciobanii din Mold. si Trans.), pare cuvint identic cu cel alterior. – Conform: dohot, duhovnic, dusca.