Dărăpăna
Definitie, sens si explicatie
1Dărăpăna, darapan, verb I.
1. Reflexiv (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; prin extensiune a se narui, a se surpa.
2. Tranzitiv (Regional) A-si smulge parul (de jale, de desperare). – Probabil din limba latina *Derapinare.
1. Reflexiv (La pers. 3) A se ruina, a se distruge; prin extensiune a se narui, a se surpa.
2. Tranzitiv (Regional) A-si smulge parul (de jale, de desperare). – Probabil din limba latina *Derapinare.
2Dărăpăna verb
1. verifica cuvantul: ruina.
2. a (se) darama, a (se) narui, a (se) prabusi, a (se) pravali, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hai, (regional) a (se) hurui, a (se) imburda, (Oltenia, Transilvania si Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. si Transilvania) a (se) ului, (invechit) a (se) prapadi. (Un obuz a - zidul cetatii.)
1. verifica cuvantul: ruina.
2. a (se) darama, a (se) narui, a (se) prabusi, a (se) pravali, a (se) risipi, a (se) surpa, (popular) a (se) hai, (regional) a (se) hurui, a (se) imburda, (Oltenia, Transilvania si Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. si Transilvania) a (se) ului, (invechit) a (se) prapadi. (Un obuz a - zidul cetatii.)
3Darapana verb, indicativ prezent 1 singular darapan, 2 singular darapeni, 3 singular darapana; conjunctie: prezent 3 singular si plural darapene
4A Se Dărăpăna pers.3 Se darapana intranzitiv popular (despre constructii) A se preface in ruine; a se ruina; a se darama; a se distruge. /<lat. derapinare
5Darapana (-nez, darapanat), verb –
1. (Înv.) A taia, a zgiria. –
2. (Înv.) A smulge parul din cap. –
3. (Rar) A lua, a prada, a jefui. –
4. A distruge, a narui, a rade de pe fata pamintului. –
5. A dauna, a pagubi, a ruina. – Varianta derapana.
Limba Latina dĕruncĭnāre „a peria, a netezi, a nivela”.
Semantismul prezinta dificultati, in lumina primelor folosiri documentate in limba veche si populara, dar uitate in limba scrisa.
Fonetismul indica faptul ca trebuie sa se plece de la o varianta *dĕru(n)quĭnāre, cu trecerea lui qu › p; la pierderea infixului nazal ar fi putut influenta analogia cu rupes, conform limba italiana dirupare, dirupinato.
Ipotezele anterioare sint insuficiente: limba latina *deripinare (Candrea, Élements, 11); dēripināre din limba latina *dĕrapĕre (Philippide, Principii, 99; Puscariu 484; Tiktin; Rew 2579; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 165; conform contra Graur, Bl, V, 95), formatie dificila care nu explica evolutia semantica; limba greaca (veche) δρεπανιζω „a seca” (Bogrea, Dacor., Iv, 807). – Derivat darapanatura, substantiv feminin (ruina, cladire darapanata).
1. (Înv.) A taia, a zgiria. –
2. (Înv.) A smulge parul din cap. –
3. (Rar) A lua, a prada, a jefui. –
4. A distruge, a narui, a rade de pe fata pamintului. –
5. A dauna, a pagubi, a ruina. – Varianta derapana.
Limba Latina dĕruncĭnāre „a peria, a netezi, a nivela”.
Semantismul prezinta dificultati, in lumina primelor folosiri documentate in limba veche si populara, dar uitate in limba scrisa.
Fonetismul indica faptul ca trebuie sa se plece de la o varianta *dĕru(n)quĭnāre, cu trecerea lui qu › p; la pierderea infixului nazal ar fi putut influenta analogia cu rupes, conform limba italiana dirupare, dirupinato.
Ipotezele anterioare sint insuficiente: limba latina *deripinare (Candrea, Élements, 11); dēripināre din limba latina *dĕrapĕre (Philippide, Principii, 99; Puscariu 484; Tiktin; Rew 2579; Candrea; Scriban; Rosetti, I, 165; conform contra Graur, Bl, V, 95), formatie dificila care nu explica evolutia semantica; limba greaca (veche) δρεπανιζω „a seca” (Bogrea, Dacor., Iv, 807). – Derivat darapanatura, substantiv feminin (ruina, cladire darapanata).