Eocen -ă
Definitie, sens si explicatie
1Eocén, -ă, eoceni, -e, adjectiv , substantiv neutru (Din) epoca mijlocie a paleogenului. (din franceza eocène)
2Eocén, -ă, eoceni, -e, substantiv neutru i.
Substantiv neutru: Epoca geologica cuprinsa in prima parte a perioadei paleogene, caracterizata mai ales prin existenta numulitilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor si mamiferelor.
2. Adjectiv Care se refera la epoca eocenului (1). [Pronuntat: e-o-] – Din franceza Eocène.
Substantiv neutru: Epoca geologica cuprinsa in prima parte a perioadei paleogene, caracterizata mai ales prin existenta numulitilor, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor si mamiferelor.
2. Adjectiv Care se refera la epoca eocenului (1). [Pronuntat: e-o-] – Din franceza Eocène.
3Eocen adjectiv m. (silabe e-o-), plural eoceni; f. singular eocena, plural eocene
4Eocen substantiv neutru (silabe e-o-)
5Eocén n.
Epoca a doua a perioadei paleogene, caracterizata prin anumite specii de numuliti, gasteropode, echinide si mamifere. /<fr. eocene
Epoca a doua a perioadei paleogene, caracterizata prin anumite specii de numuliti, gasteropode, echinide si mamifere. /<fr. eocene
6Eocén substantiv neutru Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. adjectiv Care apartine acestei epoci. [Pronume e-o-. / < franceza eocène, conform limba greaca (veche) eos – aurora, kainos – recent].