Erbivor -ă
Definitie, sens si explicatie
1Erbivor, -ă, erbivori, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care se hraneste numai cu plante.
2. Substantiv neutru: (la plural) Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (si la singular) animal din acest ordin. – Din franceza Herbivore.
1. Adjectiv Care se hraneste numai cu plante.
2. Substantiv neutru: (la plural) Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (si la singular) animal din acest ordin. – Din franceza Herbivore.
2Erbivor, -ă I. adjectiv, substantiv neutru (mamifer) care se hraneste cu ierburi.
Ii. substantiv neutru plural ordin de mamifere care se hranesc numai cu vegetale. (< franceza herbivore/s/)
Ii. substantiv neutru plural ordin de mamifere care se hranesc numai cu vegetale. (< franceza herbivore/s/)
3Erbivor adjectiv (rar) plantivor. (Animal -.)
4Erbivor adjectiv m., plural erbivori; f. singular erbivora, plural erbivore
5Erbivor substantiv neutru, plural erbivore
6Erbivor -e n. si adjectival 1) la plural Ordin de mamifere care se hranesc in special cu ierburi. 2) Animal din acest ordin. /<fr. herbivore
7Erbivor, -ă adjectiv Care se nutreste cu ierburi. substantiv neutrupl.
Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (la singular) animal din acest ordin. [< franceza herbivore, conform limba latina herba – iarba, vorare – a manca].
Ordin de mamifere care se hranesc numai cu plante; (la singular) animal din acest ordin. [< franceza herbivore, conform limba latina herba – iarba, vorare – a manca].
8Erbivor, -a, erbivori, -e substantiv masculin, substantiv feminin vegetarian. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)