Eterogen -ă
Definitie, sens si explicatie
1Eterogén, -ă, eterogeni, -e, adjectiv
1. (Despre elementele unui intreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un intreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau provenienta deosebita.
2. (Înv.; in sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din franceza Heterogène.
1. (Despre elementele unui intreg) Diferit, felurit, deosebit; (despre un intreg) compus din elemente diferite. ♦ Cu origine sau provenienta deosebita.
2. (Înv.; in sintagma) Substantiv eterogen = substantiv neutru. – Din franceza Heterogène.
2Eterogen antonim: omogen
3Eterogén, -ă adjectiv compus din elemente de natura, de origine diferita. (< franceza heterogène)
4Eterogén s., adjectiv verifica cuvantul: neutru.
5Eterogén adjectiv verifica cuvantul: amestecat.
6Eterogen adjectiv m., plural eterogeni; f. singular eterogena, plural eterogene
7Eterogén -a (-i, -e) 1) Care este de natura sau de origine diferita; felurit; divers. 2) Care consta din elemente de natura sau de origine diferita; pestrit; amestecat. 3) lingv. (despre nume) Care are forme diferite de gen la singular si la plural. /<fr. heterogene
8Eterogén, -ă adjectiv De natura sau de origine diferita. [Varianta heterogen, -a adjectiv / < franceza heterogène, conform limba greaca (veche) heteros – altul, genos – gen, fel].