Etic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Étic, -ă, etici, -ce, substantiv feminin, adjectiv
1. S.f. stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare; morala.
2. Adjectiv Privitor la etica (1), de etica, bazat pe etica, conform cu etica; moral. – Din franceza Ethique, limba latina Ethicus.
1. S.f. stiinta care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor si conditiei umane din perspectiva principiilor morale si cu rolul lor in viata sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare; morala.
2. Adjectiv Privitor la etica (1), de etica, bazat pe etica, conform cu etica; moral. – Din franceza Ethique, limba latina Ethicus.
2Étic, -ă I. adjectiv referitor la etica; moral.
Ii. substantiv feminin
1. disciplina filozofica, studiul aspectelor teoretice si practice ale moralei; teoria filozofica a moralei.
2. ansamblul normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societati. (< franceza ethique, limba latina ethicus, limba greaca (veche) ethikos)
Ii. substantiv feminin
1. disciplina filozofica, studiul aspectelor teoretice si practice ale moralei; teoria filozofica a moralei.
2. ansamblul normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societati. (< franceza ethique, limba latina ethicus, limba greaca (veche) ethikos)
3Étic adjectiv verifica cuvantul: moral. (O comportare -.)
4Etic adjectiv m., plural etici; f. singular etica, plural etice
5Étic -ca (-ci, -ce) Care tine de etica; propriu eticii; moral. Principii -ce. /<lat. ethicus
6Étic, -ă adjectiv De etica; moral. [Conform: franceza ethique, limba latina ethicus, limba greaca (veche) ethikos – moral].