Eventiv
Definitie, sens si explicatie
1Eventiv, eventive, adjectiv (Gram.; in sintagma) Verb reflexiv eventiv (si substantivat, n.) = verb reflexiv care arata ca in starea subiectului se produce o schimbare, ca subiectul se transpune in alta stare decat aceea in care se gasea. – Din franceza Eventif.
2Eventiv adjectiv verb reflexiv - (si substantiv neutru) = verb la diateza reflexiva care arata o schimbare in starea subiectului. (< franceza eventif)
3Eventiv adjectiv m., plural eventivi; f. singular eventiva, plural eventive
4Eventiv substantiv neutru, plural eventive
5Eventiv adjectivn.
Verb reflexiv eventiv (si substantiv neutru) = verb la diateza reflexiva care arata o schimbare in starea subiectului. [< franceza eventif].
Verb reflexiv eventiv (si substantiv neutru) = verb la diateza reflexiva care arata o schimbare in starea subiectului. [< franceza eventif].