Evoca
Definitie, sens si explicatie
1Evoca, evoc, verb I. Tranzitiv A aduce in constiinta fapte, evenimente, imprejurari etcetera trecute; a zugravi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. – Din franceza Evoquer, limba latina Evocare.
2Evoca verb tr. a reaminti, a reinvia; a descrie in mod sugestiv. (< franceza evoquer, limba latina evocare)
3Evoca verb 1. verifica cuvantul: sugera.
2. a chema, a reaminti, a rechema, a redestepta. (A - ceva in memorie.)
3. verifica cuvantul: aminti.
4. (figurativ) a spune, a trezi. (Cate nu-mi - acele zile!)
5. a reconstitui. (A - intreaga scena intamplata.)
2. a chema, a reaminti, a rechema, a redestepta. (A - ceva in memorie.)
3. verifica cuvantul: aminti.
4. (figurativ) a spune, a trezi. (Cate nu-mi - acele zile!)
5. a reconstitui. (A - intreaga scena intamplata.)
4Evoca verb, indicativ prezent 1 singular evoc, 3 singular si plural evoca; conjunctie: prezent 3 singular si plural evoce
5A evoca evoc tranzitiv 1) (fapte, evenimente din trecut) A readuce in memorie. 2) (persoane, lucruri din trecut etcetera) A descrie (prin cuvinte) cu multa maiestrie artistica. /<fr. evoquer, limba latina evocare
6Evoca verb I. tr.
A aminti, a-si aduce aminte; a descrie, a scoate in relief. [P.i. evoc. / < franceza evoquer, limba italiana, limba latina evocare].
A aminti, a-si aduce aminte; a descrie, a scoate in relief. [P.i. evoc. / < franceza evoquer, limba italiana, limba latina evocare].
7Evoca (evoc, evocat), verb – A aduce la cunostinta fapte, evenimente trecute.
Limba Latina evocare (secolul Xix). – Derivat evocabil, adjectiv (care poate fi evocat); evocati(un)e, substantiv feminin (actiunea de a evoca); evocator, adjectiv (care evoca).
Limba Latina evocare (secolul Xix). – Derivat evocabil, adjectiv (care poate fi evocat); evocati(un)e, substantiv feminin (actiunea de a evoca); evocator, adjectiv (care evoca).