Extaz
Definitie, sens si explicatie
1Extaz, extaze, substantiv neutru
1. Stare psihica de mare intensitate, caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare, imobilitate, scaderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinatii etcetera, care apare sub influenta unor ritualuri si practici religioase. ♦ (Medicina) Stare nervoasa in care bolnavul, urmarit de idei fixe si de exaltare mintala, este lipsit de senzatii si incapabil de miscari voluntare.
2. Admiratie profunda, netarmurita; adoratie, veneratie. – Din franceza Extase.
1. Stare psihica de mare intensitate, caracterizata prin suspendarea aparenta a contactului cu lumea inconjuratoare, imobilitate, scaderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinatii etcetera, care apare sub influenta unor ritualuri si practici religioase. ♦ (Medicina) Stare nervoasa in care bolnavul, urmarit de idei fixe si de exaltare mintala, este lipsit de senzatii si incapabil de miscari voluntare.
2. Admiratie profunda, netarmurita; adoratie, veneratie. – Din franceza Extase.
2Extaz substantiv neutru
1. stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ♢ afectiune nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii.
2. admiratie profunda, incantare. (< franceza extase, limba greaca (veche) ekstasis)
1. stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ♢ afectiune nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii.
2. admiratie profunda, incantare. (< franceza extase, limba greaca (veche) ekstasis)
3Extaz substantiv verifica cuvantul: adoratie.
4Extaz substantiv neutru, plural extaze/extazuri
5Extaz -e n. 1) Stare psihica de mare intensitate caracterizata prin slabirea contactului cu lumea exterioara. 2) figurat: Stare de fericire deplina; beatitudine; euforie. /<fr. extase, limba latina extasis
6Extaz substantiv neutru
1. Stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea aprofundata a unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ♦ Stare nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii.
2. Admiratie netarmurita; adoratie. [Plural -ze, varianta estaz substantiv neutru / < franceza extase, conform limba greaca (veche) ekstasis – incantare].
1. Stare emotionala de exaltare, care se naste din contemplarea aprofundata a unor lucruri extraordinare si in care toate preocuparile si sentimentele dispar in fata unui singur sentiment dominant de admiratie. ♦ Stare nervoasa in care bolnavul, sub imperiul unei idei fixe, nu mai are senzatii.
2. Admiratie netarmurita; adoratie. [Plural -ze, varianta estaz substantiv neutru / < franceza extase, conform limba greaca (veche) ekstasis – incantare].