Fabulă
Definitie, sens si explicatie
1Fabulă, fabule, substantiv feminin Scurta povestire alegorica, de obicei in versuri, in care autorul, folosind procedeul personificarii animalelor, plantelor si lucrurilor, satirizeaza anumite moravuri, deprinderi, mentalitati sau greseli cu scopul de a le indrepta. ♦ Istorisire, prezentare a unei fapte imaginare ca reala; prin extensiune minciuna. – Din franceza Fabulation, limba latina Fabulatio.
2Fabulă substantiv feminin
1. specie a genului epic, alegorica, (in versuri), in care sunt satirizate anumite moravuri si deprinderi, prin procedeul personificarii animalelor sau lucrurilor. ♢ scurta naratiune la care participa animale personificate.
2. subiectul, textura unei scrieri literare. ♢ povestire in care nu se poate deosebi realul de inventie, de nascocire. (< limba latina fabula)
1. specie a genului epic, alegorica, (in versuri), in care sunt satirizate anumite moravuri si deprinderi, prin procedeul personificarii animalelor sau lucrurilor. ♢ scurta naratiune la care participa animale personificate.
2. subiectul, textura unei scrieri literare. ♢ povestire in care nu se poate deosebi realul de inventie, de nascocire. (< limba latina fabula)
3Fabulă substantiv verifica cuvantul: actiune, afabulatie, fabulatie, intriga, subiect.
4Fabulă substantiv (Lit.) (popular) talc. (O - de Esop.)
5Fabula substantiv feminin, g.-d. art. fabulei; plural fabule
6Fabulă -e f. 1) Creatie literara alegorica, de obicei in versuri, in care sunt satirizate unele moravuri umane prin procedeul personificarii. 2) Povestire in care elementele imaginare nu se disting de cele reale. 3) rar Subiectul unei opere literare. /<lat. fabula
7Fabulă substantiv feminin
1. Istorioara alegorica, de obicei in versuri, in care sunt satirizate anumite moravuri si deprinderi, folosindu-se procedeul personificarii animalelor sau lucrurilor.
2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire in care nu se poate deosebi realul de inventie, de nascocire. [< limba latina fabula].
1. Istorioara alegorica, de obicei in versuri, in care sunt satirizate anumite moravuri si deprinderi, folosindu-se procedeul personificarii animalelor sau lucrurilor.
2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire in care nu se poate deosebi realul de inventie, de nascocire. [< limba latina fabula].
8Fabula (fabule), substantiv feminin – Povestire scurta alegorica.
Limba Latina fabula (secolul Xix). – Derivat (din franceza) fabulist, substantiv masculin; fabulos, adjectiv ; fabulati(un)e, substantiv feminin; confabula, verb reflexiv Conform: faula.
Limba Latina fabula (secolul Xix). – Derivat (din franceza) fabulist, substantiv masculin; fabulos, adjectiv ; fabulati(un)e, substantiv feminin; confabula, verb reflexiv Conform: faula.