Fară
Definitie, sens si explicatie
1Fara, fare, substantiv feminin (invechit) neam, ginte, natiune; soi.
2Fara substantiv feminin – Casta, rasa. – Mr. fara.
Ngr. φαρα, conform limba albaneza farë (Meyer 100; Philippide, Ii, 641), bulgara fara (Berneker 279).
Pare sa provina din longob. fara (Puscariu, Dacor., Vii, 293; Giuglea, Dacor., Ii, 396; Dar), si a fost citat ca element verifica cuvantul: limba germana in rom., nejustificat, se pare, intrucit este vorba de un cuvint imprumutat dintr-un idiom balcanic, in epoca recenta.
În acelasi timp, este cuvint incert, intrebuintat de patru ori de Petru Maior, care foloseste adesea cuvinte mr. (si acesta pare a fi cazul lui fara) si o data intr-un text popular din Hateg, in care este posibil sa fie o patrundere a mr.
Dupa Mladenov 660, cuvintul ar fi de origine limba turca:
Ngr. φαρα, conform limba albaneza farë (Meyer 100; Philippide, Ii, 641), bulgara fara (Berneker 279).
Pare sa provina din longob. fara (Puscariu, Dacor., Vii, 293; Giuglea, Dacor., Ii, 396; Dar), si a fost citat ca element verifica cuvantul: limba germana in rom., nejustificat, se pare, intrucit este vorba de un cuvint imprumutat dintr-un idiom balcanic, in epoca recenta.
În acelasi timp, este cuvint incert, intrebuintat de patru ori de Petru Maior, care foloseste adesea cuvinte mr. (si acesta pare a fi cazul lui fara) si o data intr-un text popular din Hateg, in care este posibil sa fie o patrundere a mr.
Dupa Mladenov 660, cuvintul ar fi de origine limba turca: