Fes
Definitie, sens si explicatie
1Fes, fesuri, substantiv neutru Acoperamant al capului pentru barbati, de forma unui trunchi de con, facut din pasla sau postav (rosu) si adesea impodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ♢ Expresie (Familiar) Interesul poarta fesul, se spune la adresa celui care face anumite actiuni numai pentru a dobandi avantaje.
A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva sa ramana uimit in fata unei prostii savarsite; a comite o mare prostie. ♦ Caciulita crosetata sau calota de fetru purtata (de femei si de copii) pe varful capului. – Din limba turca: Fes.
A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva sa ramana uimit in fata unei prostii savarsite; a comite o mare prostie. ♦ Caciulita crosetata sau calota de fetru purtata (de femei si de copii) pe varful capului. – Din limba turca: Fes.
2Fes substantiv neutru, plural fesuri
3Fes -uri n. 1) (in unele tari orientale) Acoperamant pentru cap in forma de trunchi de con, confectionat din postav (de obicei rosu) si impodobit cu ciucure (negru), purtat de barbati. 2) Boneta de panza, de stofa etcetera; scufie. ♢ Interesul poarta -ul se spune cand interesul propriu serveste drept stimulent pentru efectuarea unei actiuni avantajoase. A turti -ul a face o prostie. /<turc. fes
4Fes (fesuri), substantiv neutru – Acoperamint al capului pentru barbati, purtat mai ales de turci. – Mr. fese,megl. fes.
Limba Turca: fes (seineanu, Ii, 170; Lokotsch 596; Ronzevalle 124), conform limba neogreaca: φέσι, limba albaneza fesë, bulgara fes, franceza, sp. fez. – Derivat fesusor, substantiv masculin (varietate de cosenila, Porphyrophora Polonica).
Limba Turca: fes (seineanu, Ii, 170; Lokotsch 596; Ronzevalle 124), conform limba neogreaca: φέσι, limba albaneza fesë, bulgara fes, franceza, sp. fez. – Derivat fesusor, substantiv masculin (varietate de cosenila, Porphyrophora Polonica).