Fizic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Fizic, -ă, fizici, -ce, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv Care se refera la corpul fiintelor vii, in special la activitatea muschilor, care apartine corpului fiintelor vii, in special activitatii musculare. ♦ Care apartine simturilor.
Placeri fizice.
2. Substantiv neutru: Aspectul exterior al unei persoane; constitutie naturala a unei persoane.
3. Adjectiv Care apartine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizica = ramura a geografiei avand ca obiect studiul naturii suprafetei terestre si a mediului geografic.
4. S.f. stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii care studiaza proprietatile si structura materiei, formele miscarii ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformarile reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte.
5. Adjectiv Care apartine fizicii (4), privitor la fizica. – Din franceza Physique.
1. Adjectiv Care se refera la corpul fiintelor vii, in special la activitatea muschilor, care apartine corpului fiintelor vii, in special activitatii musculare. ♦ Care apartine simturilor.
Placeri fizice.
2. Substantiv neutru: Aspectul exterior al unei persoane; constitutie naturala a unei persoane.
3. Adjectiv Care apartine materiei, privitor la materie; material; concret. ♢ Geografie fizica = ramura a geografiei avand ca obiect studiul naturii suprafetei terestre si a mediului geografic.
4. S.f. stiinta fundamentala din ciclul stiintelor naturii care studiaza proprietatile si structura materiei, formele miscarii ei si legile generale ale fenomenelor naturii anorganice, precum si transformarile reciproce ale acestor forme de miscare. ♦ Manual care cuprinde elementele acestei stiinte.
5. Adjectiv Care apartine fizicii (4), privitor la fizica. – Din franceza Physique.
2Fizic, -ă I. adjectiv
1. referitor la corpul omului si la activitatea musculara.
2. referitor la materie, material, concret.
3. referitor la fizica, la fenomenele pe care le studiaza.
Ii. substantiv neutru aspect exterior al (corpului) unui om.
Iii. substantiv feminin stiinta care studiaza structura si proprietatile materiei, cu formele miscarii ei si cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o - atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatile fizice ale atomilor; - nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatile nucleului atomic. (< franceza physique, limba latina physicus, limba greaca (veche) physikos)
1. referitor la corpul omului si la activitatea musculara.
2. referitor la materie, material, concret.
3. referitor la fizica, la fenomenele pe care le studiaza.
Ii. substantiv neutru aspect exterior al (corpului) unui om.
Iii. substantiv feminin stiinta care studiaza structura si proprietatile materiei, cu formele miscarii ei si cu legile generale ale fenomenelor naturii anorganice. o - atomica = parte a fizicii care studiaza proprietatile fizice ale atomilor; - nucleara = ramura a fizicii care studiaza proprietatile nucleului atomic. (< franceza physique, limba latina physicus, limba greaca (veche) physikos)
3Fizic adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: corporal.
2. adjectiv verifica cuvantul: sexual.
3. adjectiv verifica cuvantul: trupesc.
4. adjectiv pamantesc, trupesc. (O iubire fizica.)
5. substantiv verifica cuvantul: conformatie.
6. adjectiv verifica cuvantul: concret.
7. adjectiv verifica cuvantul: mecanic.
8. adjectiv manual, (invechit) mecanicesc. (Munca fizica.)
1. adjectiv verifica cuvantul: corporal.
2. adjectiv verifica cuvantul: sexual.
3. adjectiv verifica cuvantul: trupesc.
4. adjectiv pamantesc, trupesc. (O iubire fizica.)
5. substantiv verifica cuvantul: conformatie.
6. adjectiv verifica cuvantul: concret.
7. adjectiv verifica cuvantul: mecanic.
8. adjectiv manual, (invechit) mecanicesc. (Munca fizica.)
4Fizic adjectiv m., plural fizici; f. singular fizica, plural fizice
5Fizic substantiv neutru
6Fizic2 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de corpul fiintelor vii si de activitatea musculara; propriu corpului fiintelor vii si activitatii musculare. Forta -ca. Dezvoltare -ca. 2) Care tine de materie; propriu materiei. ♢ Geografie -ca ramura a geografiei care se ocupa cu studiul naturii suprafetei terestre si mediului geografic. 3) Care tine de fizica; propriu fizicii. /<fr. physique, limba latina physicus
7Fizic1 n. rar Exterior al unei persoane. /<fr. physique, limba latina physicus
8Fizic, -ă adjectiv
1. Referitor la corpul omului si la activitatea musculara.
2. Referitor la materie, material; concret. ♢ Geografie fizica = ramura a geografiei care studiaza natura suprafetei terestre si a mediului geografic.
3. Referitor la metodele fizicii, la fenomenele pe care le studiaza fizica. substantiv neutru Înfatisare, aspect exterior al (corpului) unei persoane. [Varianta fisic, -a adjectiv / < franceza physique, limba latina physicus, limba greaca (veche) physikos].
1. Referitor la corpul omului si la activitatea musculara.
2. Referitor la materie, material; concret. ♢ Geografie fizica = ramura a geografiei care studiaza natura suprafetei terestre si a mediului geografic.
3. Referitor la metodele fizicii, la fenomenele pe care le studiaza fizica. substantiv neutru Înfatisare, aspect exterior al (corpului) unei persoane. [Varianta fisic, -a adjectiv / < franceza physique, limba latina physicus, limba greaca (veche) physikos].