Flaut
Definitie, sens si explicatie
1Flaut, flaute, substantiv neutru Instrument muzical de suflat alcatuit dintr-un cilindru ingust de lemn sau de metal, prevazut cu gauri si cu clape. ♢ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte inalte; piculina. [Pronuntat: fla-ut. – Pl. si: (m.) flauti] – Din limba italiana Flauto.
2Flaut substantiv neutru instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capat cu gauri si clape. o - piccolo = piculina. (< limba italiana flauto)
3Flaut (-te), substantiv neutru – Instrument muzical de suflat alcatuit dintr-un cilindru ingust prevazut cu gauri si clape. – Mr. flauta. limba italiana: flauto (secolul Xix), conform limba neogreaca: φλάουτος, limba turca: flaota.
4Flaut substantiv neutru, plural flaute
5Flaut -e n.
Instrument muzical de suflat, avand forma unui tub lung si subtire de metal (sau de lemn), prevazut cu orificii si cu clape, care emite sunete armonioase, asemanatoare vocii omenesti. [Silabe Fla-ut] /<it. flauto
Instrument muzical de suflat, avand forma unui tub lung si subtire de metal (sau de lemn), prevazut cu orificii si cu clape, care emite sunete armonioase, asemanatoare vocii omenesti. [Silabe Fla-ut] /<it. flauto
6Flaut substantiv neutru Instrument de suflat, alcatuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu gauri si clape. [Pronume fla-ut, plural -ute, (substantiv masculin) -uti. / < limba italiana flauto].
7Flaut, flauturi substantiv neutru gura. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)