Fleci -cesc -it
Definitie, sens si explicatie
1Fleci (-cesc, -it), verb – A marunti, a zdrobi, a terciui; a reduce un corp solid la o masa inconsistenta. – Varianta fleciui, flecui.
Creatie expresiva, facind parte din aceeasi familie si corespunzind aceleiasi intentii ca fleasc; conform si limba latina flaccus, flaccidus „flescait”, pol. flaczeć „a flescai” (dupa Cihac, Ii, 110, pol. ar fi etimonul cuvintului rom.).
Varianta flecui are si sensul de „a murdari, a umple de noroi”, care deriva in mod evident din cel primar; totusi, Dar il pune in legatura cu limba germana flecken, cu care are in comun numai intentia expresiva.
Cu schimbare de sufix s-a obtinut varianta flecni, verb (Trans., a inchega; a bate, a face praf; a imbata), ale carui sensuri pleaca toate de la acela de „a se inmuia”, conform flescai.
A dat nastere la o lunga serie de der. expresivi, a caror idee comuna este cea de „obiect fara consistenta”.
Derivat fleac, substantiv neutru (bagatela, nimicuri; moft), a carui origine expresiva nu ridica probleme (conform Iordan, Bf, Ii, 174), trebuie sa fi desemnat la inceput fie un „cuvint fara consistenta” fie un obiect flasc cum ar fi o cirpa nefolositoare sau o fructa zdrobita, conform semantismul sp. papandujo.
Totusi, Dar il pune in legatura cu limba germana Fleck „petic” (plecind de la o confuzie cu flec, conform aici); Körting 3804 si Loewe 57 pleaca de la limba latina flaccus, conform Giuglea, Dacor., Iii, 1090 si Rew 3343; iar Scriban propune o relatie cu rut. fljak care pare der. din rom.
Este cuvint identic cu felega, substantiv feminin (cirpa), conform rut. felegi „zdrente” (dupa Tiktin si Dar, rut. este etimonul cuvintului rom.); peletic, substantiv neutru (pensula de olar), conform Iordan, Bf, Ii, 186; felegos, adjectiv (zdrenturos). – Derivat flecar, adjectiv (vorbaret, palavragiu), conform limba slava (veche) flekavŭ „bilbiit”, tot formatie expresiva (dupa Cihac, Ii, 109, rom. provine din limba slava (veche)); flecari, verb (a sta la taifas, a palavragi); flecarie, substantiv feminin (birfa, vorba de claca); flecati, verb (Trans., a palavragi); flecaros, adjectiv (palavragiu); flecustet, adjectiv (nimic, bagatela); fleoanca (var. fleanca, flioanca, fleoarca, fleoarta, fleandura, fleanta, fle(a)ura, fulendrita, loandra, moleandra), substantiv feminin (cirpa; gura, cioc, limba; femeie usoara), pentru ale carei asociatii semantice conform Iordan, Bf, Ii, 167-72; fle(o)nca(n)i, verb (a palavragi); fle(o)ncaneala (var. fle(o)ncanitura), substantiv feminin (birfa, vorba de claca); flencau substantiv masculin „baiat, tinar” prin incrucisare cu flacau, conform trancau si, in general, paralelismul cu der. lui tranc; fleace, substantiv feminin (noroi, glod); fleciu, adjectiv (flasc, zdrobit, moale, stricat); flenches, adjectiv (cu coarnele cazute); flenduros, adjectiv (zdreturos); fleng (var. flenc), adjectiv (cu urechile cazute); flentoi, adjectiv (zdrentaros); fleortotina, substantiv feminin (prostituata); fleos, adjectiv (moale, flasc); fleuri, verb (Trans., palavragi); fleros, adjectiv (Trans., palavragiu); tranca-fleanca, interjectie (exprima ideea de flecareala); flet, adjectiv (tont, prost); nataflet, adjectiv (tont).
În general, si cu exceptia articolului citat al lui Iordan, toate cuvintele mentionate aici se considera ca fac parte din familii diferite.
Fleandura este pus de obicei in legatura cu limba germana (sas.) flander „zdrenturos” (Borcea 186; Dar), sau cu limba slava (veche) (sb., ceh.) flandra „prostituata” (Cihac, Ii, 109; Dar), cuvinte care au la baza numele de Flandes, conform ceh. flandra, pol. fladra „pinza” (Daničič, Iii, 60); insa istoria acestor cuvinte este neclara si Miklosich, Fremdw., 88 si Wander., 15 considera ca limba sarba:, pol., rut. flandra provin din rom.
Este vorba mai curind de o radacina comuna expresiva.
Fleoarta, de origine necunoscuta pentru Dar, ar avea legatura cu sas.
Flärre „ruptura”, dupa Draganu, Dacor., V, 273 si ar fi identic cu fleura, dupa acelasi autor, pe cind Cihac, Ii, 660, pune in legatura acest cuvint cu limba neogreaca: φλύαρος „palavragiu”; Bogrea, Dacor., I, 258, il considera ca un rezultat al incrucisarii lui flaut cu fluer, sau al limba latina flabrum „suier al vintului”.
Creatie expresiva, facind parte din aceeasi familie si corespunzind aceleiasi intentii ca fleasc; conform si limba latina flaccus, flaccidus „flescait”, pol. flaczeć „a flescai” (dupa Cihac, Ii, 110, pol. ar fi etimonul cuvintului rom.).
Varianta flecui are si sensul de „a murdari, a umple de noroi”, care deriva in mod evident din cel primar; totusi, Dar il pune in legatura cu limba germana flecken, cu care are in comun numai intentia expresiva.
Cu schimbare de sufix s-a obtinut varianta flecni, verb (Trans., a inchega; a bate, a face praf; a imbata), ale carui sensuri pleaca toate de la acela de „a se inmuia”, conform flescai.
A dat nastere la o lunga serie de der. expresivi, a caror idee comuna este cea de „obiect fara consistenta”.
Derivat fleac, substantiv neutru (bagatela, nimicuri; moft), a carui origine expresiva nu ridica probleme (conform Iordan, Bf, Ii, 174), trebuie sa fi desemnat la inceput fie un „cuvint fara consistenta” fie un obiect flasc cum ar fi o cirpa nefolositoare sau o fructa zdrobita, conform semantismul sp. papandujo.
Totusi, Dar il pune in legatura cu limba germana Fleck „petic” (plecind de la o confuzie cu flec, conform aici); Körting 3804 si Loewe 57 pleaca de la limba latina flaccus, conform Giuglea, Dacor., Iii, 1090 si Rew 3343; iar Scriban propune o relatie cu rut. fljak care pare der. din rom.
Este cuvint identic cu felega, substantiv feminin (cirpa), conform rut. felegi „zdrente” (dupa Tiktin si Dar, rut. este etimonul cuvintului rom.); peletic, substantiv neutru (pensula de olar), conform Iordan, Bf, Ii, 186; felegos, adjectiv (zdrenturos). – Derivat flecar, adjectiv (vorbaret, palavragiu), conform limba slava (veche) flekavŭ „bilbiit”, tot formatie expresiva (dupa Cihac, Ii, 109, rom. provine din limba slava (veche)); flecari, verb (a sta la taifas, a palavragi); flecarie, substantiv feminin (birfa, vorba de claca); flecati, verb (Trans., a palavragi); flecaros, adjectiv (palavragiu); flecustet, adjectiv (nimic, bagatela); fleoanca (var. fleanca, flioanca, fleoarca, fleoarta, fleandura, fleanta, fle(a)ura, fulendrita, loandra, moleandra), substantiv feminin (cirpa; gura, cioc, limba; femeie usoara), pentru ale carei asociatii semantice conform Iordan, Bf, Ii, 167-72; fle(o)nca(n)i, verb (a palavragi); fle(o)ncaneala (var. fle(o)ncanitura), substantiv feminin (birfa, vorba de claca); flencau substantiv masculin „baiat, tinar” prin incrucisare cu flacau, conform trancau si, in general, paralelismul cu der. lui tranc; fleace, substantiv feminin (noroi, glod); fleciu, adjectiv (flasc, zdrobit, moale, stricat); flenches, adjectiv (cu coarnele cazute); flenduros, adjectiv (zdreturos); fleng (var. flenc), adjectiv (cu urechile cazute); flentoi, adjectiv (zdrentaros); fleortotina, substantiv feminin (prostituata); fleos, adjectiv (moale, flasc); fleuri, verb (Trans., palavragi); fleros, adjectiv (Trans., palavragiu); tranca-fleanca, interjectie (exprima ideea de flecareala); flet, adjectiv (tont, prost); nataflet, adjectiv (tont).
În general, si cu exceptia articolului citat al lui Iordan, toate cuvintele mentionate aici se considera ca fac parte din familii diferite.
Fleandura este pus de obicei in legatura cu limba germana (sas.) flander „zdrenturos” (Borcea 186; Dar), sau cu limba slava (veche) (sb., ceh.) flandra „prostituata” (Cihac, Ii, 109; Dar), cuvinte care au la baza numele de Flandes, conform ceh. flandra, pol. fladra „pinza” (Daničič, Iii, 60); insa istoria acestor cuvinte este neclara si Miklosich, Fremdw., 88 si Wander., 15 considera ca limba sarba:, pol., rut. flandra provin din rom.
Este vorba mai curind de o radacina comuna expresiva.
Fleoarta, de origine necunoscuta pentru Dar, ar avea legatura cu sas.
Flärre „ruptura”, dupa Draganu, Dacor., V, 273 si ar fi identic cu fleura, dupa acelasi autor, pe cind Cihac, Ii, 660, pune in legatura acest cuvint cu limba neogreaca: φλύαρος „palavragiu”; Bogrea, Dacor., I, 258, il considera ca un rezultat al incrucisarii lui flaut cu fluer, sau al limba latina flabrum „suier al vintului”.
2Fleci substantiv feminin plural (În expresie) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) flescai, (regional) a (se) fleci. – Probabil din *fleaca, conform fleica.
3Fleci, flecesc, verifica cuvantul: Iv tranz. si reflexiv (Regional) A (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) flescai. – Conform: a (se) face fleci.
4Fleci, flecesc, verb Iv (regional) a (se) zdrobi (prin lovituri), a (se) face fleasca.