Fonetic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Fonétic, -ă, fonetici, -ce, substantiv feminin, adjectiv
1. Ramura a lingvisticii care studiaza producerea, transmiterea, auditia si evolutia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetica generala = ramura a foneticii care studiaza sunetele in general, fara sa se opreasca la o limba anumita.
Fonetica descriptiva (sau statica) = ramura a foneticii care se ocupa cu descrierea si clasificarea sunetelor vorbirii in general sau ale unei limbi anumite intr-o perioada determinata.
Fonetica istorica (sau evolutiva) = ramura a foneticii care studiaza sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi inrudite in dezvoltarea lor, incercand sa stabileasca legile dupa care au loc modificarile fonetice.
Fonetica experimentala (sau instrumentala) = ramura a foneticii care studiaza sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale si al unor mijloace tehnice.
Fonetica sintactica = studiul modificarilor fonetice suferite de un cuvant sub influenta cuvintelor vecine cu care se gaseste in relatii sintactice.
Fonetica functionala = fonologie.
2. Adjectiv Relativ la sunetele unei limbi; care tine de fonetica (1), privitor la fonetica. ♢ Ortografie fonetica = ortografie bazata pe principiul scrierii cuvintelor dupa cum se pronunta. – Din franceza Phonetique.
1. Ramura a lingvisticii care studiaza producerea, transmiterea, auditia si evolutia sunetelor limbajului articulat. ♢ Fonetica generala = ramura a foneticii care studiaza sunetele in general, fara sa se opreasca la o limba anumita.
Fonetica descriptiva (sau statica) = ramura a foneticii care se ocupa cu descrierea si clasificarea sunetelor vorbirii in general sau ale unei limbi anumite intr-o perioada determinata.
Fonetica istorica (sau evolutiva) = ramura a foneticii care studiaza sunetele unei limbi sau ale unui grup de limbi inrudite in dezvoltarea lor, incercand sa stabileasca legile dupa care au loc modificarile fonetice.
Fonetica experimentala (sau instrumentala) = ramura a foneticii care studiaza sunetele articulate cu ajutorul unor aparate speciale si al unor mijloace tehnice.
Fonetica sintactica = studiul modificarilor fonetice suferite de un cuvant sub influenta cuvintelor vecine cu care se gaseste in relatii sintactice.
Fonetica functionala = fonologie.
2. Adjectiv Relativ la sunetele unei limbi; care tine de fonetica (1), privitor la fonetica. ♢ Ortografie fonetica = ortografie bazata pe principiul scrierii cuvintelor dupa cum se pronunta. – Din franceza Phonetique.
2Fonétic, -ă I. adjectiv referitor la sunetele limbii, la fonetica. o ortografie -a = ortografie in care scrierea cuvintelor se face dupa felul cum se pronunta.
Ii. substantiv feminin ramura a lingvisticii care studiaza structura sonora, modificarile si legile dupa care se modifica sunetele unei limbi. o -a functionala = fonologie. (< franceza phonetique, limba greaca (veche) phonetikos)
Ii. substantiv feminin ramura a lingvisticii care studiaza structura sonora, modificarile si legile dupa care se modifica sunetele unei limbi. o -a functionala = fonologie. (< franceza phonetique, limba greaca (veche) phonetikos)
3Fonetic adjectiv m., plural fonetici; f. singular fonetica, plural fonetice
4Fonétic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de fonetica; propriu foneticii. Studiu -. ♢ Ortografie -ca ortografie care are la baza principiul scrierii cuvintelor dupa cum se pronunta. 2) Care tine de sunetele limbii; propriu sunetelor limbii. Transcriere -ca. /<fr. phonetique
5Fonétic, -ă adjectiv Referitor la fonetica. ♢ Ortografie fonetica = ortografie in care scrierea cuvintelor se face dupa felul cum se pronunta. [< franceza phonetique].