Fugi
Definitie, sens si explicatie
1Fugi, fug, verb Iv.
Intranzitiv
1. A se deplasa cu pasi repezi, a se misca iute intr-o directie, a merge in fuga1; a alerga, a goni. ♢ Expresie A-i fugi (cuiva) pamantul de sub picioare, se spune cand cineva isi pierde echilibrul si este gata sa cada sau, fig., cand cineva se simte pierdut, cand isi pierde cumpatul. ♦ (Despre lapte si despre alte lichide) A da in foc (cand fierbe). ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „dupa”) A urmari in fuga1, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde. ♢ Expresie A-i fugi (cuiva) ochii dupa cineva = a nu-si mai putea lua ochii de la cineva, a privi insistent, cu admiratie, cu dor; a-i placea de cineva.
A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-si putea fixa privirea pe ceva (din cauza stralucirii sau a unei imbinari de culori)
2. Figurativ (Despre vreme sau despre unitati de timp) A trece repede, a se scurge rapid.
3. Figurativ (Despre peisaje din natura) A se perinda prin fata ochilor cuiva care trece in viteza (calare sau intr-un vehicul).
4. A parasi in graba (si pe ascuns) un loc pentru a scapa de o primejdie, de o constrangere; (despre un detinut) a evada; (despre un ostas) a dezerta. ♢ Expresie A fugi in lume = a pleca de acasa (fara sa se stie unde). ♦ (Despre indragostiti) A-si parasi pe ascuns familia, plecand sa traiasca impreuna. ♦ A se departa, a se retrage dintr-un loc. ♢ Expresie (Familiar) Fugi de-aici! = A) pleaca!; B) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gand sa fie asa! ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se sustrage, a se eschiva, a evita. ♢ Expresie A fugi printre (sau dintre) degete = A) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mana; B) (despre persoane) a se strecura cu dibacie dintr-o imprejurare, a nu se lasa prins. – Limba Latina popular Fugire (=fugere).
Intranzitiv
1. A se deplasa cu pasi repezi, a se misca iute intr-o directie, a merge in fuga1; a alerga, a goni. ♢ Expresie A-i fugi (cuiva) pamantul de sub picioare, se spune cand cineva isi pierde echilibrul si este gata sa cada sau, fig., cand cineva se simte pierdut, cand isi pierde cumpatul. ♦ (Despre lapte si despre alte lichide) A da in foc (cand fierbe). ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „dupa”) A urmari in fuga1, a alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, pentru a-l prinde. ♢ Expresie A-i fugi (cuiva) ochii dupa cineva = a nu-si mai putea lua ochii de la cineva, a privi insistent, cu admiratie, cu dor; a-i placea de cineva.
A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-si putea fixa privirea pe ceva (din cauza stralucirii sau a unei imbinari de culori)
2. Figurativ (Despre vreme sau despre unitati de timp) A trece repede, a se scurge rapid.
3. Figurativ (Despre peisaje din natura) A se perinda prin fata ochilor cuiva care trece in viteza (calare sau intr-un vehicul).
4. A parasi in graba (si pe ascuns) un loc pentru a scapa de o primejdie, de o constrangere; (despre un detinut) a evada; (despre un ostas) a dezerta. ♢ Expresie A fugi in lume = a pleca de acasa (fara sa se stie unde). ♦ (Despre indragostiti) A-si parasi pe ascuns familia, plecand sa traiasca impreuna. ♦ A se departa, a se retrage dintr-un loc. ♢ Expresie (Familiar) Fugi de-aici! = A) pleaca!; B) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gand sa fie asa! ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A se sustrage, a se eschiva, a evita. ♢ Expresie A fugi printre (sau dintre) degete = A) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mana; B) (despre persoane) a se strecura cu dibacie dintr-o imprejurare, a nu se lasa prins. – Limba Latina popular Fugire (=fugere).
2Fugi verb
1. a alerga, a goni, (invechit si reg.) a cure, (regional) a (se) incura, (Bucovina) a scopci. (Calul -.)
2. a se cara, (familiar) a se carabani, a se matrasi, a o sterge, a o tuli. (Au - de la locul faptei.)
3. verifica cuvantul: refugia.
4. verifica cuvantul: evada.
5. verifica cuvantul: dezerta.
6. a disparea, (popular) a lipsi, (figurativ) a o sterge. (- din fata mea!)
7. verifica cuvantul: feri. (- din calea lui!)
8. verifica cuvantul: sustrage.
1. a alerga, a goni, (invechit si reg.) a cure, (regional) a (se) incura, (Bucovina) a scopci. (Calul -.)
2. a se cara, (familiar) a se carabani, a se matrasi, a o sterge, a o tuli. (Au - de la locul faptei.)
3. verifica cuvantul: refugia.
4. verifica cuvantul: evada.
5. verifica cuvantul: dezerta.
6. a disparea, (popular) a lipsi, (figurativ) a o sterge. (- din fata mea!)
7. verifica cuvantul: feri. (- din calea lui!)
8. verifica cuvantul: sustrage.
3Fugi interjectie pleaca!, (popular) tiva!, (prin nord-estul Olt.) tiutiu!
4Fugi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural fug, imperfect 3 singular fugea; ger. fugind
5A fugi fug intranzitiv 1) A se deplasa cu viteza; a alerga. 2) A alerga pe urmele cuiva. 3) A ocoli in fel si chip; a se eschiva. 4) A pleca intrerupand orice relatii. 5) figurativ (despre timp, fenomene naturale) A trece foarte repede. Timpul fuge.
Norii fug. 6) (despre detinuti) A scapa prin fuga (si pe ascuns); a evada. - din inchisoare. 7) familiar (despre lichide) A da in foc. /<lat. fugire
Norii fug. 6) (despre detinuti) A scapa prin fuga (si pe ascuns); a evada. - din inchisoare. 7) familiar (despre lichide) A da in foc. /<lat. fugire
6Fugi (fug, fugit), verb –
1. A alerga, a o lua la goana. –
2. A evada, a scapa din. –
3. A curge, a se scurge, a trece. –
4. A evita, a ocoli. – Mr. fug, fudzu, fudzita, megl., istr. fug.
Limba Latina fŭgῑre, in loc de clasicul fŭgĕre (Puscariu 662, Candrea-dens., 665; Rew 3550; Dar), conform limba albaneza fugoń, limba italiana fuggire, franceza fuir, sp. huir, port. fugir.
Conform: fuga.
1. A alerga, a o lua la goana. –
2. A evada, a scapa din. –
3. A curge, a se scurge, a trece. –
4. A evita, a ocoli. – Mr. fug, fudzu, fudzita, megl., istr. fug.
Limba Latina fŭgῑre, in loc de clasicul fŭgĕre (Puscariu 662, Candrea-dens., 665; Rew 3550; Dar), conform limba albaneza fugoń, limba italiana fuggire, franceza fuir, sp. huir, port. fugir.
Conform: fuga.