Furie
Definitie, sens si explicatie
1Furie, furii, substantiv feminin Stare de extrema iritare in care se pierde stapanirea de sine; manie nestapanita; violenta. ♢ Locutiune adverb Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestavilita. ♦ Figurativ (Rar) Dorinta puternica, patima, pornire nestapanita. [Accentuat si: furie] – Din franceza Furie, limba latina Furia.
2Furie substantiv feminin
1. manie violenta, nestapanita; violenta.
2. (plural) cele trei divinitati ale infernului, care, in credintele anticilor, chinuiau sufletele pacatosilor. (< franceza furie, limba latina furia)
1. manie violenta, nestapanita; violenta.
2. (plural) cele trei divinitati ale infernului, care, in credintele anticilor, chinuiau sufletele pacatosilor. (< franceza furie, limba latina furia)
3Furie substantiv verifica cuvantul: copil.
4Furie substantiv inversunare, manie, (rar) infuriere, (popular si familiar) naduf, (popular) indracire, nabadai (plural), obida, otareala, otarare, (invechit si reg.) scarba, (regional) navarlii (plural), pandalii (plural), (invechit) toana, (figurativ) turbare. (Un om plin de -.)
5Furie substantiv feminin (silabe -ri-e), art. furia (silabe -ri-a), g.-d. art. furiei; plural furii, art. furiile (silabe -ri-i-)
6Furie -i f. 1) mai ales la plural (in mitologia romana) Zeita a razbunarii si a pedepsirii celor nimeriti in infern. 2) figurativ Femeie rea si artagoasa. [Art. Furia; G.-d. Furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, limba latina furia
7Furie -i f.
Stare de extrema enervare; manie violenta, impetuoasa. [Art. Furia; G.-d. Furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, limba latina furia
Stare de extrema enervare; manie violenta, impetuoasa. [Art. Furia; G.-d. Furiei; Sil. -ri-e] /<fr. furie, limba latina furia
8Furie substantiv feminin
1. Manie violenta, nestapanita; violenta. ♦ (Fig.; rar) Dorinta, patima.
2. Fiecare dintre cele trei divinitati ale infernului, care, in credintele celor antici, chinuiau sufletele pacatosilor. [Pronume -ri-e, gen. -iei. / < limba latina furia, conform franceza furie].
1. Manie violenta, nestapanita; violenta. ♦ (Fig.; rar) Dorinta, patima.
2. Fiecare dintre cele trei divinitati ale infernului, care, in credintele celor antici, chinuiau sufletele pacatosilor. [Pronume -ri-e, gen. -iei. / < limba latina furia, conform franceza furie].
9Furie (furii), substantiv feminin – Minie, violenta.
Limba Latina furia (Xviii). – Derivat furios, adjectiv , din franceza furieux; furibund, adjectiv , din franceza furibond; infuria, verb (a minia), pare der. modern de la furie, insa cunoaste o circulatie populara destul de ampla.
Limba Latina furia (Xviii). – Derivat furios, adjectiv , din franceza furieux; furibund, adjectiv , din franceza furibond; infuria, verb (a minia), pare der. modern de la furie, insa cunoaste o circulatie populara destul de ampla.