Fârnâi
Definitie, sens si explicatie
1Fârnâi, fấrnai, verb Iv.
Intranzitiv A vorbi pe nas; a fonfai, a fornai. ♦ A produce un zgomot caracteristic cand respira, din cauza nasului infundat. – Formatie onomatopeica.
Intranzitiv A vorbi pe nas; a fonfai, a fornai. ♦ A produce un zgomot caracteristic cand respira, din cauza nasului infundat. – Formatie onomatopeica.
2Fârnâi verb verifica cuvantul: fonfai.
3Farnai verb, indicativ si conjunctie: prezent 3 singular farnaie, imperfect 3 singular farnaia
4A Fârnâi farnai intranzitiv 1) (despre oameni cu defecte in rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfai. 2) A face zgomot in timpul respiratiei din cauza nasului infundat. [Silabe -na-i] /Onomat.