Genitiv
Definitie, sens si explicatie
1Genitiv, genitive, substantiv neutru (Gram.) Caz al declinarii care indica dependenta, apartenenta, posesiunea si indeplineste functia de atribut. – Din franceza Genitif, limba latina Genitivus [casus].
2Genitiv substantiv neutru caz al declinarii cu care se exprima de obicei apartenenta, posesiunea, indeplinind functia de atribut. (< limba latina genitivus, franceza genitif)
3Genitiv substantiv neutru, plural genitive
4Genitiv -e n. lingv.
Caz care indica posesia, apartenenta si dependenta, raspunzand la intrebarea al (a, ai, ale) cui? /<lat. genitivus, franceza genitif
Caz care indica posesia, apartenenta si dependenta, raspunzand la intrebarea al (a, ai, ale) cui? /<lat. genitivus, franceza genitif
5Genitiv substantiv neutru Caz al declinarii cu care se exprima de obicei apartenenta, posesiunea si indeplineste functia de atribut. [Varianta genetiv substantiv neutru / conform limba latina genitivus, franceza genitif].