Ginere
Definitie, sens si explicatie
1Ginere, gineri, substantiv masculin
1. Sotul unei femei, considerat in raport cu parintii acesteia.
2. (Popular) Mire. – Din limba latina Gener, -eri.
1. Sotul unei femei, considerat in raport cu parintii acesteia.
2. (Popular) Mire. – Din limba latina Gener, -eri.
2Ginere substantiv verifica cuvantul: mire.
3Ginere substantiv masculin, art. ginerele; plural gineri
4Ginere -i m.
Sot al fiicei considerat in raport cu parintii acesteia. /<lat. gener, -eris
Sot al fiicei considerat in raport cu parintii acesteia. /<lat. gener, -eris
5Ginere (gineri), substantiv masculin –
1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. –
2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner.
Limba Latina gĕner (Puscariu 720; Candrea-dens., 745; Rew 3730; Dar), conform limba italiana genero, prov. genere, franceza gendre, sp. yerno, port. genro.
Cuvint comun in toate regiunile (Alr, Ii, 259).
Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din limba neogreaca: γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Derivat gineri, verb (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, substantiv feminin (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
1. Sotul unei femei, in raport cu parintii acesteia. –
2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner.
Limba Latina gĕner (Puscariu 720; Candrea-dens., 745; Rew 3730; Dar), conform limba italiana genero, prov. genere, franceza gendre, sp. yerno, port. genro.
Cuvint comun in toate regiunile (Alr, Ii, 259).
Nu are sensul de „barbat casatorit” pe care Sandfeld 37 il presupune, deducindu-l din limba neogreaca: γαμβρός; indica numai persoana casatorita, din punctul de vedere al inrudirii sale spirituale cu socrii, sau in cursul ceremoniei de nunta. – Derivat gineri, verb (a face pe cineva sa-i fie ginere, a-si da fata dupa cineva); ginerie, substantiv feminin (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).