Gingie
Definitie, sens si explicatie
1Gingie, gingii, substantiv feminin Țesut1 (3) care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor si al maselelor. [Varianta: (invechit si reg.) Gingena, gingina substantiv feminin] – Limba Latina Gingiva.
2Gingie substantiv feminin, art. gingia, g.-d. art. gingiei; plural gingii, art. gingiile
3Gingie -i f.
Țesut muscular care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor. [G.-d. Gingiei] /<lat. gingiva
Țesut muscular care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor. [G.-d. Gingiei] /<lat. gingiva
4Gingie (gingii), substantiv feminin – Țesut care inveleste radacinile si o parte din corpul dintilor si a maselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire).
Limba Latina gingῑva (Diez, I, 206; Puscariu 721; Candrea-dens., 745; Rew 3675; Dar), conform limba italiana, prov., port. gingiva (calabr. gringria), franceza gencive, sp. encia.
În Trans. de Nord se foloseste varianta gingina, care explica si istr.
Conform: Alr, I,
31. Din rom. provine limba neogreaca:τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Derivat ingingia, verb (a se face bobul de porumb; a prospera, a se imbogati).
Limba Latina gingῑva (Diez, I, 206; Puscariu 721; Candrea-dens., 745; Rew 3675; Dar), conform limba italiana, prov., port. gingiva (calabr. gringria), franceza gencive, sp. encia.
În Trans. de Nord se foloseste varianta gingina, care explica si istr.
Conform: Alr, I,
31. Din rom. provine limba neogreaca:τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Derivat ingingia, verb (a se face bobul de porumb; a prospera, a se imbogati).
5Gingie, gingii substantiv feminin (intl.) gura. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)