Gong
Definitie, sens si explicatie
1Gong, gonguri, substantiv neutru Disc de metal care, lovit cu un ciocanel special, produce un sunet caracteristic, fiind intrebuintat ca instrument muzical sau de chemare, de semnalizare. ♦ Sunet emis (ca semnal) de acest disc. – Din franceza, limba engleza Gong.
2Gong substantiv neutru instrument muzical de percutie constand dintr-un disc de metal usor bombat, suspendat, care, lovit cu un ciocanel special, produce un sunet ca de clopot. (< franceza, limba engleza gong)
3Gong substantiv neutru, plural gonguri
4Gong -uri n. 1) Instrument de metal in forma de disc, care, fiind suspendat si lovit cu un ciocanas, produce un sunet caracteristic, folosit ca semnal (la teatru, radio, jocuri sportive etcetera). 2) Sunet produs ca semnal de un astfel de instrument. /<fr., limba engleza gong
5Gong. n.
Instrument muzical de percu ie constand dintra??un disc de metal usor bombat, suspendat, care, lovit cu un ciocă?nel special, produce un sunet ca de clopot. -din franceza, limba engleza Gong
Instrument muzical de percu ie constand dintra??un disc de metal usor bombat, suspendat, care, lovit cu un ciocă?nel special, produce un sunet ca de clopot. -din franceza, limba engleza Gong
6Gong substantiv neutru Disc de metal indoit la margini, care se tine atarnat si, prin lovire cu un ciocan, produce un sunet caracteristic de clopot. ♦ Sunet de gong. [< franceza gong < cuv. malaiez].