Greșeală
Definitie, sens si explicatie
1Greseală, greseli, substantiv feminin Fapta, actiune etcetera care constituie o abatere (constienta sau involuntara) de la adevar, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (si care poate atrage dupa sine un rau, o neplacere); eroare; (concretizat) ceea ce rezulta in urma unei astfel de fapte, actiuni etcetera ♢ Locutiune adverb Fara greseala = perfect.
Din greseala = fara voie, involuntar, neintentionat. – Gresi + sufix -eala.
Din greseala = fara voie, involuntar, neintentionat. – Gresi + sufix -eala.
2Greseala antonim: corectitudine
3Greseală substantiv
1. verifica cuvantul: vina.
2. verifica cuvantul: pacat.
3. eroare, incorectitudine, inexactitate. (O - de calcul.)
1. verifica cuvantul: vina.
2. verifica cuvantul: pacat.
3. eroare, incorectitudine, inexactitate. (O - de calcul.)
4Greseală substantiv verifica cuvantul: cusur, defect, deficienta, imperfectiune, insuficienta, lacuna, lipsa, meteahna, neajuns, pacat, scadere, slabiciune, viciu.
5Greseala substantiv feminin, g.-d. art. greselii; plural greseli
6Greseală -eli f.
Încalcare constienta sau involuntara a unui principiu, a unei norme, a unui adevar; eroare. -eli in vorbire. - de tipar. ♢ Din - din neatentie; din intamplare. [G.-d. Greselii] /a gresi + sufix -eala
Încalcare constienta sau involuntara a unui principiu, a unei norme, a unui adevar; eroare. -eli in vorbire. - de tipar. ♢ Din - din neatentie; din intamplare. [G.-d. Greselii] /a gresi + sufix -eala