Gîng
Definitie, sens si explicatie
1Ging substantiv neutru – Zgomot.
Creatie expresiva, care imita mai cu seama zumzetul insectelor.
Este cuvint rar, care abia daca figureaza in unele dictionare.
Conform: aceeasi intentie expresiva in ga › gigii, si in limba greaca (veche) γογγίζω, limba slava (veche) gągnati, limba neogreaca: γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gögyök „a bilbii”.
Derivat gingani (var. ginguri, gunguri, gongani, gungani, gungura), verb (despre copii, a ginguri; despre porumbei si turturele, a ginguri), conform megl. gangares „a bilbii”; ginganie (var. gingoana, gingolie, gingalie), substantiv feminin (insecta), care ar putea proveni direct din limba slava (veche) gągnanije „zumzet” (Cihac, Ii, 114; Conev 52); goanga (var. goamba, goand(r)a, boanga, bonghita), substantiv feminin (insecta); gongalau, substantiv masculin (gindac); goande, substantiv feminin (bulgare, grunz, cocolos), prin comparatie cu forma generala a insectelor; goanta, substantiv feminin (cocolos, obiect rotund), conform gloanta; gindac, substantiv masculin (insecta; Trans. de Nord, sarpe), cu sufix -ac (Dar presupune un prototip limba slava (veche) *gądakŭ, care pare inutil); gindaci, verb (despre copii, a ginguri; a fi nepasator); gindacos, adjectiv (minuscul); gingav, adjectiv (bilbiit), reproduce direct limba slava (veche) gągnavŭ, care reprezinta aceeasi radacina expresiva, conform limba sarba: gingav; gingavi, verb (a se bilbii, a gingavi; despre copii, a ginguri); gingavie, substantiv feminin (bilbiiala), conform Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; gringoase, substantiv feminin (insecta, Gymnopleurus pilularius), al carui nume pare a indica incrucisarea cu grine, conform numele sau gindac de la grine; gringuri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (in)gur(l)ui), verb (a ginguri; a grohai); gugus, substantiv masculin (porumbel); gugustiuc, substantiv masculin (porumbel); gugustiuca, substantiv feminin (porumbita), conform bulgara, limba sarba: guguška (dupa Cihac, I, 130, Conev 53 si Skok 73, din limba slava (veche), ceea ce este adevarat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; dupa seineanu, Ii, 192, din limba turca: gögüslü „cu piept mare”).
Creatie expresiva, care imita mai cu seama zumzetul insectelor.
Este cuvint rar, care abia daca figureaza in unele dictionare.
Conform: aceeasi intentie expresiva in ga › gigii, si in limba greaca (veche) γογγίζω, limba slava (veche) gągnati, limba neogreaca: γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gögyök „a bilbii”.
Derivat gingani (var. ginguri, gunguri, gongani, gungani, gungura), verb (despre copii, a ginguri; despre porumbei si turturele, a ginguri), conform megl. gangares „a bilbii”; ginganie (var. gingoana, gingolie, gingalie), substantiv feminin (insecta), care ar putea proveni direct din limba slava (veche) gągnanije „zumzet” (Cihac, Ii, 114; Conev 52); goanga (var. goamba, goand(r)a, boanga, bonghita), substantiv feminin (insecta); gongalau, substantiv masculin (gindac); goande, substantiv feminin (bulgare, grunz, cocolos), prin comparatie cu forma generala a insectelor; goanta, substantiv feminin (cocolos, obiect rotund), conform gloanta; gindac, substantiv masculin (insecta; Trans. de Nord, sarpe), cu sufix -ac (Dar presupune un prototip limba slava (veche) *gądakŭ, care pare inutil); gindaci, verb (despre copii, a ginguri; a fi nepasator); gindacos, adjectiv (minuscul); gingav, adjectiv (bilbiit), reproduce direct limba slava (veche) gągnavŭ, care reprezinta aceeasi radacina expresiva, conform limba sarba: gingav; gingavi, verb (a se bilbii, a gingavi; despre copii, a ginguri); gingavie, substantiv feminin (bilbiiala), conform Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; gringoase, substantiv feminin (insecta, Gymnopleurus pilularius), al carui nume pare a indica incrucisarea cu grine, conform numele sau gindac de la grine; gringuri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (in)gur(l)ui), verb (a ginguri; a grohai); gugus, substantiv masculin (porumbel); gugustiuc, substantiv masculin (porumbel); gugustiuca, substantiv feminin (porumbita), conform bulgara, limba sarba: guguška (dupa Cihac, I, 130, Conev 53 si Skok 73, din limba slava (veche), ceea ce este adevarat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; dupa seineanu, Ii, 192, din limba turca: gögüslü „cu piept mare”).