Hal
Definitie, sens si explicatie
1Hal substantiv neutru Stare rea, situatie vrednica de plans. ♢ Locutiune adverb În asa hal (ca)... = in asa masura (ca)...
Într-un hal... sau Într-un hal fara (de) hal = in cea mai proasta stare. ♢ Expresie A nu avea hal sa... = a nu fi in stare, a nu putea sa... – Din limba turca: Hal.
Într-un hal... sau Într-un hal fara (de) hal = in cea mai proasta stare. ♢ Expresie A nu avea hal sa... = a nu fi in stare, a nu putea sa... – Din limba turca: Hal.
2Hal substantiv neutru, plural haluri
3Hal n.
Stare nespus de rea. ♢ Într-un - fara de - in cea mai proasta stare; intr-o stare vrednica de plans. În asa - in asa masura. /<turc. hal
Stare nespus de rea. ♢ Într-un - fara de - in cea mai proasta stare; intr-o stare vrednica de plans. În asa - in asa masura. /<turc. hal
4Hal substantiv neutru verifica cuvantul: Hol.
5Hal (haluri), substantiv neutru –
1. Conditie proasta, situatie necorespunzatoare. –
2. (Înv.) Nenorocire. –
3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al.
Limba Turca: hal (seineanu, Ii, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), conform limba neogreaca: χάλι, limba albaneza hal, bulgara, limba sarba: hal.
În limba turca: lipseste nuanta depreciativa, care apare in toate limbile balcanice.
1. Conditie proasta, situatie necorespunzatoare. –
2. (Înv.) Nenorocire. –
3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al.
Limba Turca: hal (seineanu, Ii, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), conform limba neogreaca: χάλι, limba albaneza hal, bulgara, limba sarba: hal.
În limba turca: lipseste nuanta depreciativa, care apare in toate limbile balcanice.