Hanță
Definitie, sens si explicatie
1Hanță, hante, substantiv feminin (Regional)
1. Obiect de imbracaminte uzat, zdrentuit, de proasta calitate.
2. Figurativ Gura (care vorbeste mult si fara rost). ♢ Expresie Bun de hanta = flecar, vorbaret, guraliv. – Conform: limba ucraineana b a n c a „martoaga”.
1. Obiect de imbracaminte uzat, zdrentuit, de proasta calitate.
2. Figurativ Gura (care vorbeste mult si fara rost). ♢ Expresie Bun de hanta = flecar, vorbaret, guraliv. – Conform: limba ucraineana b a n c a „martoaga”.
2Hanță substantiv verifica cuvantul: gura, haina, imbracaminte, strai, vesmant.
3Hanta substantiv feminin, g.-d. art. hantei; plural hante
4Hanta (hante), substantiv feminin –
1. Cirpa, zdreanta. –
2. Haina zdrentuita. –
3. Gura, limba. –
4. Femeie stricata. –
5. Catelus. –
6. Om zapacit, aiurit.
Creatie expresiva, conform fleoarta, treanta, hoandra, cu aceleasi sensuri.
Dupa Dar, ar fi o contaminare a lui handra cu sdreanta.
Draganu, Dacor., Iii, 708, pleaca de la sas. hants „vedenie, aratare”; Candrea, de la rut. hanca „gloaba, mirtoaga” conform Scriban.
Hant, substantiv neutru (cadavru; mirtoaga; bucata; Trans., fisie) trebuie sa fie doar o varianta – Derivat hantui, verb (a sfirteca), pe care Cihac, Ii, 134, il pune in legatura cu ceh. hantovati „a face pe macelarul”; hantalui, verb (Bucovina, a deranja, a importuna); hantau, substantiv neutru (masa celui care face carute); hantusca, substantiv feminin (smechera, golanca); hoanca (var. hoanta, hoanghina, hoarca), substantiv feminin (baba); hoarta, substantiv feminin (hirb), conform fleoarta; hontani, verb (a se agita). – Din rom. pare a proveni rut. hance (Miklosich, Wander., 16).
1. Cirpa, zdreanta. –
2. Haina zdrentuita. –
3. Gura, limba. –
4. Femeie stricata. –
5. Catelus. –
6. Om zapacit, aiurit.
Creatie expresiva, conform fleoarta, treanta, hoandra, cu aceleasi sensuri.
Dupa Dar, ar fi o contaminare a lui handra cu sdreanta.
Draganu, Dacor., Iii, 708, pleaca de la sas. hants „vedenie, aratare”; Candrea, de la rut. hanca „gloaba, mirtoaga” conform Scriban.
Hant, substantiv neutru (cadavru; mirtoaga; bucata; Trans., fisie) trebuie sa fie doar o varianta – Derivat hantui, verb (a sfirteca), pe care Cihac, Ii, 134, il pune in legatura cu ceh. hantovati „a face pe macelarul”; hantalui, verb (Bucovina, a deranja, a importuna); hantau, substantiv neutru (masa celui care face carute); hantusca, substantiv feminin (smechera, golanca); hoanca (var. hoanta, hoanghina, hoarca), substantiv feminin (baba); hoarta, substantiv feminin (hirb), conform fleoarta; hontani, verb (a se agita). – Din rom. pare a proveni rut. hance (Miklosich, Wander., 16).