Hara: --para
Definitie, sens si explicatie
1Hara: --para adverb În neoranduiala. ♢ A face --para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mantuiala. /Onomat.
2Hara interjectie – Exprima miriitul ciinelui, ca si ideea de a sfisia.
Creatie expresiva.
Este simpla varianta de la hir, conform aici; der. sai se confunda adesea cu cei de la hir sau hor. – Derivat harapara, substantiv feminin (trintire, scuturare; harmalaie); hara-para (var. harta-parta, harcea-parcea), adverb (in bucati, pe parti), ultima forma incrucisata cu limba turca: parca-parca „in mii de cioburi” (Popescu-ciocanel 32); haraiman, substantiv neutru (harmalaie, larma), cu sufix expresiv -man, conform chiloman; harchina, substantiv feminin (bucata); harcat (var. harhat), substantiv neutru (scirtiit, scrisnet, zgomot; larma); harcati (var. harhati, harhati), verb (a sta de vorba, a palavragi; a se certa, a tipa; a face zgomot); harcateala (var. horcoteala), substantiv feminin (agitatie), conform forfoteala; harhota, substantiv masculin (vorbaret), conform forfota; harhar, substantiv masculin (evreu), conform rut. harhara „femeie stricata” care pare a proveni din rom.; harhalau, substantiv masculin (june prim, cavaler), conform sdrangalau; harhagea, substantiv feminin (cochetare, flirt); harhalaie (var. harmalaie, harmalaie, harhalie), substantiv feminin (harmalaie, scandal), cu disimilare la varianta (dupa Dar, prin influenta lui larma; pentru Pascu, I, 194, din limba slava (veche) kraloma „rebeliune”); hartan, substantiv neutru (bucata rupta, mai ales de carne; parte, cirpa, zdreanta; picior de pasare), din harta (-parta), cu varianta hartal, partal, partam (dupa Candrea, partal provine din mag. partalav); hartani (var. hartapani, hartapali), verb (a sfisia, a sfirteca), varianta cu influenta lui harta-parta.
Creatie expresiva.
Este simpla varianta de la hir, conform aici; der. sai se confunda adesea cu cei de la hir sau hor. – Derivat harapara, substantiv feminin (trintire, scuturare; harmalaie); hara-para (var. harta-parta, harcea-parcea), adverb (in bucati, pe parti), ultima forma incrucisata cu limba turca: parca-parca „in mii de cioburi” (Popescu-ciocanel 32); haraiman, substantiv neutru (harmalaie, larma), cu sufix expresiv -man, conform chiloman; harchina, substantiv feminin (bucata); harcat (var. harhat), substantiv neutru (scirtiit, scrisnet, zgomot; larma); harcati (var. harhati, harhati), verb (a sta de vorba, a palavragi; a se certa, a tipa; a face zgomot); harcateala (var. horcoteala), substantiv feminin (agitatie), conform forfoteala; harhota, substantiv masculin (vorbaret), conform forfota; harhar, substantiv masculin (evreu), conform rut. harhara „femeie stricata” care pare a proveni din rom.; harhalau, substantiv masculin (june prim, cavaler), conform sdrangalau; harhagea, substantiv feminin (cochetare, flirt); harhalaie (var. harmalaie, harmalaie, harhalie), substantiv feminin (harmalaie, scandal), cu disimilare la varianta (dupa Dar, prin influenta lui larma; pentru Pascu, I, 194, din limba slava (veche) kraloma „rebeliune”); hartan, substantiv neutru (bucata rupta, mai ales de carne; parte, cirpa, zdreanta; picior de pasare), din harta (-parta), cu varianta hartal, partal, partam (dupa Candrea, partal provine din mag. partalav); hartani (var. hartapani, hartapali), verb (a sfisia, a sfirteca), varianta cu influenta lui harta-parta.