Hodoronc
Definitie, sens si explicatie
1Hodoronc interjectie Verifica cuvantul: Hodorog1.
2Hodoronc verifica cuvantul: Hodorog
3Hodoronc interj. (se foloseste pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum hopuros sau la caderea unor obiecte tari si voluminoase). ♢ --tronc se foloseste cand se intampla un lucru neasteptat sau cand cineva spune o vorba nepotrivita. /Onomat.
4Hodoronc interjectie – Exprima sunetul produs de o cadere zgomotoasa sau de hurducaitul unei carute grele. – Varianta hodorosc, hodorog.
Creatie expresiva, conform franceza patatras, sp. cataplum.
Se foloseste adesea in compunere: hodoronc-tronc, hodorosc-trosc, forma prin care se desemneaza o greseala foarte mare.
Pentru intentia expresiva, conform compunerea asemanatoare hurduca, hardughie, hudub-.
Derivat hodorob (var. hodorog), substantiv neutru (navod), pe care il pune in legatura cu limba slava (veche) udorobĭ „oala”; horodog, adjectiv (invechit, stricat; neputincios, ramolit), pe care Cihac, Ii, 503, Tiktin si Dar il pun in legatura cu mag. hadaro „imblaciu” (conform hadarag); hodoroaga, substantiv feminin (vechitura, hirb; morisca, hiriitoare; vorbaret, flecar); hodoroaba, substantiv feminin (vechitura, lucru uzat); hodorogi, verb (a hurui, a zdrangani; a face zgomot in mers); hodorogeala, substantiv feminin (zgomot suparator, zdranganit); hodroage, substantiv feminin plural (boarfe, catrafuse); inhodoroba, verb (a repara); hodrinc, substantiv neutru (Trans., unealta, scula); hodrinca (var. hobrinca), verb (a scutura, a zgiltii).
Creatie expresiva, conform franceza patatras, sp. cataplum.
Se foloseste adesea in compunere: hodoronc-tronc, hodorosc-trosc, forma prin care se desemneaza o greseala foarte mare.
Pentru intentia expresiva, conform compunerea asemanatoare hurduca, hardughie, hudub-.
Derivat hodorob (var. hodorog), substantiv neutru (navod), pe care il pune in legatura cu limba slava (veche) udorobĭ „oala”; horodog, adjectiv (invechit, stricat; neputincios, ramolit), pe care Cihac, Ii, 503, Tiktin si Dar il pun in legatura cu mag. hadaro „imblaciu” (conform hadarag); hodoroaga, substantiv feminin (vechitura, hirb; morisca, hiriitoare; vorbaret, flecar); hodoroaba, substantiv feminin (vechitura, lucru uzat); hodorogi, verb (a hurui, a zdrangani; a face zgomot in mers); hodorogeala, substantiv feminin (zgomot suparator, zdranganit); hodroage, substantiv feminin plural (boarfe, catrafuse); inhodoroba, verb (a repara); hodrinc, substantiv neutru (Trans., unealta, scula); hodrinca (var. hobrinca), verb (a scutura, a zgiltii).