Humă
Definitie, sens si explicatie
1Humă, hume, substantiv feminin Numele popular al argilei intrebuintate la spoitul caselor. – Din bulgara Huma.
2Humă substantiv verifica cuvantul: argila.
3Huma substantiv feminin, g.-d. art. humei; (sorturi) plural hume
4Humă -E f. popular Roca argiloasa folosita la spoitul caselor si in industrie. /<bulg. huma
5Huma (hume), substantiv feminin – Argila intrebuintata la spoitul caselor.
Ngr. χῶμα (Miklosich, Vokal., Iii, 6; Roesler 571; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin), poate in parte prin intermediul bulgara huma (Dar; Candrea), desi aceasta ipoteza nu este necesara, si nici cu totul convingatoare (dupa Conev 42, cuvintul rom. ar proveni din bulgara glina, ceea ce nu este posibil).
Conform: mr. uma, pe care Puscariu 1793 il deriva direct din limba latina humus, megl. uma care, dupa Capidan 314, provine din bulgara – Derivat humos, adjectiv (argilos; lipicios); humarie, substantiv feminin (teren argilos, loc de unde se scoate huma); humui, verb (a spoi cu huma); humoaie, substantiv feminin (Mold., huma de spoit); humu(l)tui, verb (a transplanta rasaduri).
Ngr. χῶμα (Miklosich, Vokal., Iii, 6; Roesler 571; Densusianu, Filologie, 448; Tiktin), poate in parte prin intermediul bulgara huma (Dar; Candrea), desi aceasta ipoteza nu este necesara, si nici cu totul convingatoare (dupa Conev 42, cuvintul rom. ar proveni din bulgara glina, ceea ce nu este posibil).
Conform: mr. uma, pe care Puscariu 1793 il deriva direct din limba latina humus, megl. uma care, dupa Capidan 314, provine din bulgara – Derivat humos, adjectiv (argilos; lipicios); humarie, substantiv feminin (teren argilos, loc de unde se scoate huma); humui, verb (a spoi cu huma); humoaie, substantiv feminin (Mold., huma de spoit); humu(l)tui, verb (a transplanta rasaduri).